
Image by Jen R
Pe multe pagini de dezvoltare personală vedem mesaje motivaţionale, de genul “Nu renunţa, eşti atât de aproape”. Toţi cei care au reuşit ne îndeamnă să mergem mai departe, să luptăm, să transpirăm pentru visul nostru şi să nu ne dăm bătuţi până ce nu realizăm ce ne-am propus.
Dar dacă ţi-aş spune că toată această motivaţie este uneori supraestimată. Dacă după lupte întregi purtate cu sudoarea frunţii, cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să renunţi?
Poate ţi se pare de neconceput această idee. Cum să renunţi la relaţia pentru care te-ai zbătut? Cum să abandonezi proiectul la care ai lucrat atâta timp, în care ai investit atâta energie? Cum să laşi deoparte această parte din tine?
Ei bine, în unele situaţii, renunţarea este cea mai înţeleaptă decizie pe care o poţi lua. Iată cum ştii când a venit vremea să-ţi “strângi jucăriile” şi să pleci.
1. Nu te poţi detaşa
De regulă problemele pe care le avem îşi au rădăcinile în interiorul nostru. Circumstanţele nefavorabile pe care le percepem – inclusiv conflictele noastre cu alte persoane – sunt doar rodul unor aspecte reprimate din noi înşine. Iar cel mai mare obstacol în scoaterea lor la lumină este faptul că nu le putem vedea.
Suntem atât de prinşi în situaţia noastră, încât cădem în rolul de victimă, învinuim şi nu suntem capabili să privim adevărul şi lucrurile în mod obiectiv.
Când spirala negativă în care suntem prinşi nu ne mai permite să “scoatem capul la suprafaţă”, atunci este momentul să luăm o pauză. Iar acea pauză presupune detaşare completă de situaţie, până ce reuşim să înţelegem adevărul şi să decidem ce avem de făcut în continuare.
De multe ori o pauză ne ajută să ne dăm seama că lucrurile nu merg şi nu vor merge niciodată în direcţia în care ne dorim. Atunci nu rămâne decât să ne facem atât nouă cât şi tuturor celor implicaţi un bine şi să renunţăm.
2. Nu mai progresezi deloc
Nu este nimic mai rău ca stagnarea. Stagnarea reprezintă moarte – o moarte lentă a spiritului.
Dacă situaţia în care te afli a rămas aceeaşi de prea multă vreme şi nu pare să se mişte în nicio direcţie, indiferent câte abordări ai încercat, este un semn că poate ar fi bine să o laşi deoparte şi să porneşti în altă direcţie. Este clar că dacă îţi investeşti energia în ceva ce stă pe loc, nu ai cum să capeţi vreun fel de satisfacţie.
La fel, dacă perspectiva unei situaţii sau a unei relaţii pare că va rămâne aceeaşi pentru o perioadă îndelungată de timp – iar tu îţi doreşti să evolueze – atunci trebuie să o laşi în urmă şi să cauţi altceva. Trebuie să rămâi congruent cu dorinţa ta de evoluţie, altfel vei aduna resentimente şi vei ajunge să fii pe zi ce trece mai irascibil – ceea ce va eroda totul în timp.
3. Totul este împotriva ta
Cunoşti senzaţia aceea când vrei să faci ceva şi nimic nu merge cum trebuie? Parcă tot timpul dai de piedici care îţi încetinesc sau stăvilesc progresele.
Există o diferenţă destul de fină între provocări şi piedici. Însă este esenţial să înveţi să o recunoşti.
Provocările apar ca nişte aparente obstacole în drumul tău. Spun “aparente”, pentru că tot ce fac este să te forţeze să ieşi din zona de confort şi să devii creativ. Sunt simplu de rezolvat şi necesită doar puţină gândire laterală şi o doză mică de curaj.
Piedicile, în schimb, sunt o cu totul altă poveste. Apar de regulă în momentul în care ai dorinţe ascunse pe care încerci să le îndeplineşti. Sunt un rezultat al conflictului tău intern – între faptul că pe de-o parte îţi doreşti ceea ce urmăreşti, însă pe de altă parte nu îţi doreşti să suporţi consecinţele fireşti ale acţiunilor tale.
Piedicile te avertizează că nu eşti congruent cu dorinţa ta şi este nevoie să iei o pauză şi să-ţi revizuieşti adevăratele intenţii, altfel urmările s-ar putea să nu fie întocmai pe placul tău.
O piedică poate fi de exemplu statul inutil la coadă, pierderea unor lucruri, o eroare informatică ce nu ţine neapărat de tine, anularea unui eveniment, senzaţia presantă că eşti în locul greşit, etc.
Dacă înveţi să observi şi să ţii cont de aceste semnale, te pot scuti de multă bătaie de cap.
4. Ţi s-a schimbat viziunea
Suntem fiinţe vii şi evoluăm cu trecerea timpului. Nu mai suntem aceleaşi persoane ca acum 5 sau 10 ani. Deşi o parte din noi rămâne mereu la fel, sunt multe alte aspecte – precum convingerile, perspectiva şi viziunea asupra vieţii – care se pot schimba în urma experienţelor avute.
Odată cu evoluţia noastră, ajungem să ne dorim noi experienţe care să ne reflecte schimbarea lăuntrică. Situaţia de viaţă în care ne aflăm acum este un rezultat al intenţiilor noastre din trecut, însă este posibil să nu mai fie compatibilă cu dorinţele noastre din prezent. Şi atunci vom fi prinşi într-un conflict – să păstrăm ceea ce avem deja sau să renunţăm în favoarea noilor noastre dorinţe?
Dacă renunţăm la ceea ce ne dorim, nu mai evoluăm şi ne umplem de resentimente faţă de cei pentru care ne “sacrificăm”. Iar dacă nu găsim nicio altă modalitate de a ne realiza viziunea, probabil cea mai bună alegere este să renunţăm la ceea ce avem acum şi să ascultăm chemarea inimii noastre.
5. Singurul motiv de a rămâne este frica
Uneori tot ce ne mai leagă de o situaţie sau de o persoană este obişnuinţa, senzaţia de confort şi teama de ce s-ar putea întâmpla dacă am renunţa la tot şi am lua-o de la capăt.
Însă după cum am mai spus într-un alt articol, frica este un indicator al direcţiei în care trebuie să mergi. Lucrurile de care îţi este frică sunt de cele mai multe ori benefice pentru dezvoltarea ta.
Dacă îţi păstrezi jobul sau relaţia doar din frica de a fi nevoit să o iei de la capăt sau din comoditate, atunci este cazul să îţi revizuieşti situaţia. În cazul în care în afară de ataşamentul existent, nu mai poţi găsi niciun alt motiv pentru a rămâne în situaţia actuală, este mai bine să renunţi şi să mergi mai departe.
Este rândul tău
Deseori renunţarea este foarte dificilă, în special dacă avem multe experienţe care ne leagă de situaţia de viaţă în care ne aflăm. Însă pe termen lung se dovedeşte a fi o alegere mult mai benefică şi inspirată, care ne aduce în final bucurie şi împlinire sufletească.
Te invit să-mi spui în rubrica de comentarii de mai jos la ce îţi doreşti să renunţi, însă îţi este deocamdată mult prea greu. De asemenea, dacă ştii pe cineva care se află într-o situaţie fără perspectivă, trimite-i acest articol – şi pe cel de săptămâna trecută – şi ajută-l să ia o decizie.
Eu am trecut deja printr-o astfel de situatie. A trebuit sa renunt la locul de munca. Nimic din ce se intampla acolo nu mai era benefic pentru mine. Totul imi spunea sa plec si sa renunt. A fost destul de greu. Postul pe care ma aflam era pentru mine, din pacate restul nu se mai potrivea pentru mine. Sanatatea mi-a fost destul de serios afectata. Susotelile si jocurile de culise mi-au provocat destule neplaceri. A trebuit sa plec pentru linistea mea. M-am reintors in acel loc de 2 ori. Prima data, dupa 8 zile de la plecarea definitiva, m-am dus sa-mi ridic salariul si niste documente personale. Am fost intampinata cu indiferenta si raceala de unii, iar altii se fereau ori se mirau ca ma vad acolo. A doua oara la o luna de la vizita anterioara, tot pentru niste documente. De data aceasta am fost intampinata cu bucurie chiar si de cei care se fereau de mine. Ba chiar mi-au multumit pentru ce am facut pentru ei si m-au imbratisat. Ca Iuda! Aveau un mare control pe cap si lucrarile facute de mine ia scapat de belele. Sotul meu s-a bucurat ca m-a vazut atat de relaxata si mai ales detasata de tot ce insemna acel loc
Viata este o asteptare iar speranta este secretul reusitei……….