≡ Top Menu

Iti place ce citesti?

Atunci mă poţi ajuta să continui să îţi ofer informaţii de calitate făcând o donaţie.

Arhiva

Libris.ro
books-express.ro

Adevăratul motiv pentru care nu faci ceea ce vrei

adevaratul motiv pentru care nu faci ceea ce vrei

Ai un vis. Ai o dorinţă.

Ştii ce te-ar face să te trezeşti entuziasmat zi după zi (dacă n-ai aflat încă, citeşte Ghidul Pasiunii).

Şi cu toate acestea, nu avansezi. Te blochezi. Şi te trezeşti că te găseşti în aceeaşi situaţie săptămână de săptămână şi lună de lună.

“De luni voi începe să lucrez la proiectul meu”. Iar când vine luni, te simţi prea epuizat şi te gândeşti că o laşi pe mâine. Sau pe săptămâna viitoare, când vei avea mai multă energie. Sau pe luna viitoare, când vei avea mai mult timp.

Astfel îţi dai seama că zilele trec şi anii se scurg, fără ca tu să fi făcut vreun progres vizibil în direcţia viselor tale.

Şi ajungi să te simţi descurajat şi să crezi că pur şi simplu nu eşti capabil să-ţi îndeplineşti dorinţele.

Nimic mai neadevărat. Dacă ai capacitatea de a visa un lucru, ai şi potenţialul de a-l îndeplini. Eşti pe aceeaşi frecvenţă cu visul tău, altfel nici nu ai fi putut să-l concepi.

Însă este ceva ce te blochează. Ceva ce te reţine din a-ţi realiza întregul potenţial. Ceva ce te sabotează.

Şi câtă vreme nu scoţi la lumină acel “ceva”, nu vei reuşi să faci niciun progres vizibil. Vei găsi întotdeauna motive şi scuze, vei face pregătiri interminabile sau vor interveni tot felul de urgenţe care te vor deturna.

Pentru că în subconştientul tău există o reţinere. Iar acea reţinere pe care o ai va continua să îşi facă simţită prezenţa până ce alegi să o înfrunţi.

Dacă nu ai fi avut acea reţinere ai fi fost deja de mult pus pe treabă.

Ce scuze găseşti?


Am început acest blog, în urmă cu doi ani. Însă din momentul în care am decis să încep până când am scris ceva, au trecut câteva luni bune. Pentru că mi-era teamă de reacţia celor care ar fi citit articolele mele.

Aşa că am amânat. Dar amânarea proiectului meu nu era nimic altceva decât amânarea înfruntării acelei frici care mă bloca.

Am găsit justificări. Trebuie să am un site care arată bine. Trebuie să pregătesc un material pe care să-l poată oamenii descărca. Trebuie să scriu câteva articole bune în avans, în cazul în care nu mai am timp sau inspiraţie. Trebuie să…

Şi astfel a trecut timpul. Până când am decis să nu mai aştept. Şi s-a produs inevitabilul. Am lansat blogul. Şi am avut inima cât un purice ori de câte ori trebuia să postez câte un articol.

Unele articole au produs reacţii bune. Multe n-au produs nicio reacţie. Şi altele au stârnit şi reacţii negative. Dar per total reacţiile pozitive au fost într-un număr covârşitor mai mare decât cele negative.

Şi în timp emoţia a început să apară din ce în ce mai puţin. Până când a dispărut. Şi atunci mi-am dat seama că toate acele pregătiri pe care le-am făcut la început nu erau cu adevărat necesare.

Aş fi putut să câştig timp şi să încep mai devreme, dacă aş fi avut curajul să-mi găsesc reţinerea.

Cum identifici reţinerile


Ceea ce te reţine nu este scuza pe care o găseşti. Este de regulă mult mai subtil decât atât.

Scuza este justificarea pe care ţi-o spui ţie şi restului lumii, ca să nu te simţi prost că nu ai acţionat până acum. Dar nu este nicidecum motivul adevărat.

Toate afirmaţiile de genul:
“Nu am bani.”
“Nu am timp.”
“Nu cunosc persoanele potrivite.”
“Nu ştiu cum să fac asta.”
“Nu sunt suficient de … .”
“Nu sunt genul de persoană care … .”
“Nu pot să fac … .”

Nu sunt altceva decât scuze. Chiar dacă ţi le-ai repetat de atâtea ori încât ai ajuns să crezi că sunt adevărate, nu sunt. Sunt doar nişte convingeri care te ţin în loc.

Sunt nişte păreri şi nimic altceva. Nu sunt nicidecum motivul adevărat pentru care nu acţionezi. Acela se află în spatele acestor scuze.

Reţinerile tale sunt mult mai subtile. Şi de regulă sunt mai greu de identificat. Îţi trebuie o doză mare de sinceritate şi de curaj ca să poţi să le găseşti.

Ia o foaie de hârtie şi un pix, trage aer adânc în piept şi răspunde în scris la următoare întrebare:

“Ce mă opreşte să fac ceea ce vreau?”

Răspunsul nu va veni din prima. Continuă să întrebi şi să răspunzi, până ce simţi că ai ajuns la adevăr.

“Care este adevăratul motiv pentru care nu fac ceea ce vreau?”

Aceste întrebări te vor ajuta să ajungi la sursa reţinerilor tale. Iar odată identificate, este mult mai uşor să le conştientizezi în momentul în care apar şi să treci peste ele.

Cum treci peste ele? Am explicat procesul pe larg în acest articol.

Adevărul este că gândurile noastre sunt mult mai înspăimântătoare decât realitatea. Pentru că în realitate avem puterea de a acţiona. În mintea noastră rămânem prizonierii propriilor gânduri.

Ţine de noi să ne eliberăm. Şi cu cât o facem mai devreme, cu atât vom avansa mai rapid.

Este rândul tău


Pe tine ce te ţine înapoi?
Dacă ai răspuns cu sinceritate la întrebările de mai sus, te invit să ne spui ce ai aflat despre tine în rubrica de comentarii de mai jos.

De asemenea, dacă ai reuşit în trecut să treci peste reţineri, te invit să ne spui cum ai făcut-o în rubrica de mai jos. Ideea ta poate inspira alţi oameni.

Postarea anterioara: Postarea urmatoare:

Comments on this entry are closed.

  • Ciprian
    April 21, 2016, 1:14 pm

    Frumos articol, retinerea mea in realizarea visului care imi da neliniste de 20 de ani este parerea celorlati (familie, religie, prieteni…) la imaginea mea, este un conflict de perceptii, traim intr-o tara in care visele sunt spulberate la secunda si posibilitatile sunt aproape nule, dar in ultima vreme am inceput sa vad noi posibilitati dupa ce am trecut cateva granite si la propriu si la figurat. Nu pot vorbi deschis aici despre pasiunea mea aici, dar pot recunoaste ca pe masura ce incerc sa uit acea pasiune si sa o sterg, mai tare vine dorinta de a practica acea arta… E singurul lucru care mai are sens cand nu mai stiu in viata ce mai vreau sa fac.

    • April 21, 2016, 5:27 pm

      “E singurul lucru care mai are sens cand nu mai stiu in viata ce mai vreau sa fac.” – si ce dovada mai buna de atat ca este cel pe care ai nevoie si trebuie sa-l faci? 🙂

  • gergeli anton
    April 23, 2016, 11:25 pm

    BunaAm sa raspund la intrebarea,,Ce te retine sa….cu niste versuri de Paunescu.A fost in inimi candva un mare ideal.,la intunecat durerea prea truditei paini….si as mai adauga ceva valabil pentru fiecare:Cand vrei ceva mai citeste ce varsta ai in buletin..,sa nu uitam ca unele boli ne stau ca sabia deasupra capului.Ma bucur sa am un comentariu la ceea ce am scris.Multumesc.

    • April 24, 2016, 12:33 pm

      Buna ziua.

      Parerea mea este ca atunci cand suntem mici ne pricepem sa visam. Ca si copii visam lucruri magice, dincolo de orice posibilitate pe care o avem sau o vom avea. Iar pe masura ce crestem, devenim capabili sa actionam. Ajunsi adulti actionam fara incetare si incetam sa visam – exact cum ati spus dvs. Pe motivul ca viata este serioasa.

      Dar cred ca aici gresim. Pentru ca dam complet deoparte capacitatea de a visa. Si ceea ce se intampla, este intunecarea vietii si aparitia durererii, cum reiese din poezia citata.

      Cred ca adevarata cheie spre fericire este imbinarea capacitatii noastre de a visa cu cea de a actiona. Altfel, nu traim o viata pe care o putem numi a noastra, ci a altora.

      Evident ca si varsta din buletin conteaza. Nu sunt absurda sa zic ca ne putem apuca la 50 de ani de patinaj artistic sau gimnastica si ajunge la un nivel olimpic, pentru ca probabilitatea de reusita este extrem de mica.

      Dar ne putem relua visul sub o alta forma, imbogatindu-l cu experienta noastra de viata. Un cantaret peste 50 de ani nu va mai ajunge niciodata in topuri la modul in care a facut-o cand avea 20 de ani. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa renunte la pasiunea sa pentru muzica. Se poate ocupa de ea in foarte multe alte feluri.

      Calea este mai putin importanta. Deci da, cred ca exista un drum spre visul nostru indiferent de circumstante si chiar daca acel vis nu mai poate imbraca forma originala.

      Iar Paunescu si-a urmat idealul, nu? Altfel nu i-am fi citit astazi poeziile.

      • gergeli anton
        April 30, 2016, 4:33 pm

        Buna ziua.Va multumesc pentru raspuns.As putea spune ca fiecare etapa a vietii are visele si asteptarile ei.Dupa 50 de ani nu mai asteptam performante mari nici nu mai avem dorinta de a concura, de a aduna (material vorbind).Putem in schimb sa ne facem ordine in viata,in ganduri,in dorinte.,a avea un autocontrol deosebit,a arata bine,a exersa.Erau niste versuri care spuneau,,canta,danseaza,scrie poezii si viata-ti va zambi,,Si cand spun astea nu le spun ca ar veni de la o doctrina religioasa,spirituala,de la un sablon ci plecand de la ceea ce sunt,de la ceea ce stiu si inteleg.Cu tot dragul Anton Gergeli.