Nu este greu de observat faptul că viaţa nu ne oferă mereu ceea ce ne dorim. Adică, cine îşi doreşte accidente, veşti proaste sau pierderi – de orice fel?

Nimeni. Cu toate acestea, se întâmplă. Cu sau fără voia noastră. Iar pe unele dintre ele nu le putem preîntâmpina, orice am face.

Astfel de momente ne pot lăsa cu senzaţia că nu prea deţinem controlul asupra vieţii noastre. Ne fac să ne gândim că tot ce muncim şi agonisim într-o viaţă poate fi pierdut într-o clipă.

Dar chiar trebuie să fie aşa?

Din străvechi timpuri omul a tot încercat să minimizeze riscurile şi să îşi creeze un mediu cât se poate de sigur. Un mediu în care să poată prezice ceea ce urmează să se întâmple. Şi mulţi bani au fost cheltuiţi de umanitate pentru a prezice acest viitor – fie prin metode mai neconvenţionale, precum oracole, până la metode ştiinţifice de calcul al probabilităţilor.

Toate având ca scop controlul factorilor externi şi pregătirea cât mai bună pentru viitor.

Şi cu toate aceste calcule şi preziceri, bursa tot mai cade, cutremure tot mai apar şi neprevizibilul tot reuşeşte să-şi facă loc în viaţa noastră.

Suntem de multe ori neputincioşi în faţa vieţii – de mai multe ori decât ne place să credem.

Cu toate aceste, succesul nostru în viaţă nu depinde de cât de bine reuşim să controlăm lucrurile care ni se întâmplă.

La final de viaţă, când vom fi întrebaţi dacă am trăit cu succes, nu cred că “succesul” va mai fi definit de toate lucrurile pe care le-am acumulat, le-am planificat şi le-am bifat.

Cred că o să conteze mai mult felul în care am reuşit să trecem peste momentele neprevăzute. Felul în care am reuşit să facem faţă acelor lucruri care nu pot fi calculate, prevăzute şi evitate.

Dacă viaţa ar fi o şcoală – sau o serie de lecţii – cred că ceea ce ne-ar face să promovăm cu succes ar fi măsura în care învăţăm ceva din acele lecţii şi reuşim să devenim mai buni şi mai puternici datorită lor. Cred că lecţia centrală este să putem vedea oportunităţile deghizate în provocări şi să ne schimbăm atitudinea, drept consecinţă.

Probabil că vom fi de multe ori doborâţi de circumstanţe şi puşi în situaţia de a o lua de la capăt.

Şi atunci, singura diferenţă o va face capacitatea noastră de a ne ridica, de a da o semnificaţie pozitivă evenimentelor petrecute şi de a merge mai departe, mai buni, mai puternici şi mai prezenţi.

Eu cred că acesta este cea mai importantă abilitate pe care o putem cultiva în viaţa noastră, cea care la final de drum va face diferenţa atât pentru noi, cât şi pentru cei din jurul nostru.