≡ Top Menu

Iti place ce citesti?

Atunci mă poţi ajuta să continui să îţi ofer informaţii de calitate făcând o donaţie.

Arhiva

Libris.ro
books-express.ro

Cel mai simplu mod de a căpăta încredere în tine

consumer confidence!

Image by Chris & Karen Highland via Flickr Creative Commons

Câte vise nu ajung să se spulbere din cauză că nu avem suficientă încredere în noi pentru a le urma?

Câte compromisuri acceptăm să facem doar din cauză că nu avem încrederea să spunem “nu”?

Dacă am avea mai multă încredere în noi, în forţele noastre, în capacitatea noastră de a realiza ceea ce ne propunem, am acţiona mai mult în direcţia în care ne poartă inima şi am duce vieţi mai împlinite.

Vestea bună este că există un mod foarte simplu de a căpăta încredere în noi înşine.

Nu presupune exerciţii dificile sau repetiţie. Ci implică pur şi simplu o schimbare de perspectivă.

Cauza lipsei de încredere în sine


De regulă lipsa încrederii în noi înşine ni se trage din copilărie. Descurajările repetate venite din partea adulţilor întipăresc în noi mecanismul îndoielii. Astfel, ajunşi la rândul nostru adulţi, perpetuăm aceeaşi descurajare atât faţă de noi înşine, cât şi faţă de cei din jur.

Este dovedit faptul că acei copii care beneficiază de susţinerea părinţilor ajung să fie mai încrezători în propriile forţe şi ca şi adulţi sunt mai întreprinzători şi mai deschişi către riscuri.

Gradul încrederii în sine pe care o avem este direct proporţional cu încurajările primite de la părinţii noştri.

Şi dacă nu am beneficiat de aceste încurajări ca şi copii?

Dezvoltarea competenţei


Un sfat destul de popular este să ne acordăm noi încredere şi susţinere, indiferent de cei din jurul nostru. Însă acest lucru este foarte dificil, datorită faptului că nu ştim cum. Nu avem format mecanismul autoîncurajării, deci trebuie să ne bazăm pe altceva.

Iar unul dintre acele lucruri este competenţa.

Se vorbeşte destul de mult despre bucla “încredere – competenţă”. Cu cât ne creşte competenţa într-un anumit domeniu, cu atât ne creşte şi încrederea în capacităţile noastre.

Pe scurt – cu cât exersăm mai mult şi devenim mai buni la ceva, cu atât devenim mai conştienţi de abilităţile noastre şi căpătăm încredere în noi înşine.

Deci unul din modurile în care putem deveni mai încrezători este prin exerciţiu şi repetiţie.

Însă această abordare este destul de limitată. Deoarece încrederea în noi înşine este limitată de domeniul în care avem competenţă.

În momentul în care ne dorim să încercăm ceva nou, sunt şanse destul de mari să ne simţim iar paralizaţi de teamă şi neîncrezători.

It’s not about you


Toate temerile şi angoasele apar în momentul în care ne concentrăm atenţia asupra noastră. Şi aceleaşi temeri dispar atunci când ne mutăm atenţia în altă parte.

Secretul încrederii în sine – şi a eliminării oricărei forme de trac sau anxietate – este depersonalizarea.

Adevărul este că lumii nu îi pasă aşa de mult de noi. Trăim într-o societate în care fiecare dintre noi este mai înlocuibil ca niciodată. Iar gândul că suntem unici şi speciali este destul de egocentrist.

În ziua de astăzi fiecare încearcă pe cât posibil să-şi îndeplinească mai bine nevoile. Şi cu cât acele nevoi sunt îndeplinite mai bine, cu atât este mai de preţ serviciul oferit. Cei care au succes reuşesc să satisfacă acele nevoi într-un mod eficient şi să ofere beneficii în plus.

Dar repet, este vorba de felul în care este satisfăcută nevoia, nu de cine o satisface.

Viziunea de ansamblu


Şi aici poate fi folosit trucul de care spuneam în introducere.

Putem începe un proiect nou, într-un domeniu cu care suntem complet nefamiliarizaţi fără teamă. Cu condiţia să facem următorul lucru.

Să ne alcătuim o viziune în care să credem.

Nu avem nevoie să credem în noi şi în capacităţile noastre. Avem nevoie să credem în viziunea noastră.

Dar pentru ca viziunea să fie suficient de atractivă, trebuie să ne concentrăm asupra unui lucru specific – ce beneficii vor obţine ceilalţi oameni de pe urma proiectului nostru?

Îndoiala apare întotdeauna în momentul în care ne îndreptăm atenţia asupra noastră. În acel moment “noi” nu mai suntem suficient de buni pentru a realiza ceea ce ne dorim.

Însă adevărul este că lucrurile nu se rezumă la “noi”, ci la ce putem noi face pentru ceilalţi.

În momentul în care avem un vis şi ştim concret cum pot beneficia ceilalţi de pe urma acelui vis, atunci lucrurile curg de la sine.

Atunci vom găsi persoanele care să ne ajute să obţinem competenţa necesară – sau persoane care au deja competenţa şi o pot aplica în locul nostru. Vom aduna resursele necesare pentru a ne transforma visul în realitate.

Este suficient să credem cu tărie în visul nostru, să ştim concret cum îi putem ajuta pe ceilalţi şi vom fi suficient de motivaţi să acţionăm, fără să adunăm mai întâi încredere în noi.

Cu toţii gravităm către un vis. Iar dacă al nostru este suficient de mare, încrederea va veni pe măsură ce ne apropiem de îndeplinirea sa.

Postarea anterioara: Postarea urmatoare:

Comments on this entry are closed.

  • valcu liliana
    June 25, 2015, 10:40 pm

    Buna!
    Ai dreptate. Cand este sa-i ajutam pe altii, gasim intotdeauna resursele sa o facem. Dar ce te faci cand ajutandu-i permanent pe altii, cand esti vesnic avocatul din oficiu, uiti sa te ajuti si pe tine, sau chiar ignori acest aspect? Vei avea surpriza ca atunci cand vei avea si tu o acuta nevoie sa fii ajutat, toti vor fugi ca potarnichile pentru ca i-ai invatat ca ajutorul vine intotdeauna si doar intr-o singura directie.

    • June 28, 2015, 8:35 am

      Buna Liliana,

      Ai dreptate, atunci cand esti “avocatul din oficiu” te trezesti de multe ori fara ajutorul celor din jur. De aceea este mereu important sa te pui pe tine pe primul loc, daca iti doresti sa fii fericita pe termen lung. Pare in contradictoriu cu ce am scris in articol, nu?

      Asta pentru ca in articol nu vorbeam de a-i ajuta pe altii. Ma refeream la folosirea talentului tau in beneficiul celorlalti. Adica sa faci ceva la ce te pricepi si ce iti place si le poate fi de folos altora. Nu ma refeream la ajutorul punctual solicitat de cei din jur. Aceea este o cu totul alta poveste :).

      De multe ori nu credem ca daca facem ceea ce ne place, vor ajunge sa beneficieze si altii de pe urma noastra. Ne gandim ca este un act egoist si renuntam. Dar daca am gasi moduri in care le putem fi de folos celor din jur, in timp ce totodata facem ceea ce ne place cel mai mult, atunci avem cheia catre fericire si incredere in noi insine. 🙂