Tu nu te poţi ascunde
Şi nu poţi păcăli,
Tu ai o voce-n tine
Te cheamă să devii

Ceea ce eşti,
Ceea ce vrei,
Ceea ce poţi,
Tot ce visezi.

De-alegi s-asculţi de alta,
În lume-ai să te pierzi.

Te vei pierde pe tine,
Cerul va pierde-o stea…
Vei vinde nemurirea
Pe plastic şi cafea.

În jur de tot priveşti
O copie-ai să devii,
O frunză ce treptat
Timpul va ofili.

Şi pe meleaguri vântul
Încet o va purta.
Vei rătăci prin vise,
Pe drumul altcuiva.

Opreşte-te acum!
ACUM! Căci tot mai poţi.
Nu mai umbla ca orbul,
Ca robul fără sorţi.

Ascultă vocea ta.
E singura ce ştie
Calea ce-o poţi urma
Spre-eterna bucurie.

Ridică fruntea sus
Şi luptă pentru tine.
O şansă ai în viaţă,
A doua nu mai vine.

Image credits Cornelia Kopp via Creative Commons on Flickr