≡ Top Menu

Iti place ce citesti?

Atunci mă poţi ajuta să continui să îţi ofer informaţii de calitate făcând o donaţie.

Arhiva

Libris.ro
books-express.ro

Cum descoperi capacitatea ta maximă de evoluţie

Viaţa evoluează, omenirea evoluează, noi ne dezvoltăm.

Dar cât şi până când?

Fiecare dintre noi are o capacitate maximă până la care poate ajunge în evoluţia personală. Un fel de “tavan” de care se loveşte, iar şi iar.

Aceleaşi provocări, dar alte feţe. Aceeaşi durere, dar alte surse. Aceeaşi nelinişte, dar alte motive. Parcă ne rotim în cercuri fără de scăpare.

Sună cunoscut?

E ca şi cum lumea conspiră împotriva noastră. Totul pare să ne meargă pe dos. Şi nimic nu ne susţine.

Chiar merităm să trăim aşa?

Aceleaşi lecţii iar şi iar. Şi parcă nimic nu se prinde de noi. Astăzi este doar o copie a zilei de ieri.

Până când oare?

Până când înţelegem că lumea “conspiră” în favoarea noastră. Până când vedem că nimic nu merge pe dos. Până când realizăm că totul ne susţine.

Până când ne dăm seama că există un “tavan” de care ne lovim.

Până când cuşca în care a stat închisă mintea noastră devine prea strâmtă – iar încorsetarea prea dureroasă.

Fiecare dintre noi are o capacitate maximă de evoluţie. Însă această capacitate este limitată doar de propria noastră percepţie, de propriile noastre convingeri şi de propria noastră identitate.

“Cuşca” noastră este mintea noastră, alcătuită din toate percepţiile, convingerile şi rolurile pe care ni le-am asumat de-a lungul timpului.

Iar singurul mod de a ne lărgi orizontul este demolând “tavanul” – adică demolându-ne convingerile şi ideile. Renunţând la ceea ce credem că este “bine” şi “rău”, la ceea ce “ar trebui” şi “nu ar trebui”, la ceea ce este “corect” şi “greşit”, la păreri, la judecăţi, la noi.

Când reuşim să trecem prin “tavan”, nu mai concepem să trăim cum am făcut-o până atunci. Ni se schimbă perspectiva şi automat se schimbă cine suntem. Şi astfel reuşim să ne depăşim capacitatea maximă de evoluţie.

Până când dăm iar de “tavan”. De un nou tavan, de data aceasta ceva mai înalt ca primul. Şi nu rămâne decât să o luăm de la capăt.

Capacitatea noastră de evoluţie este limitată de capacitatea noastră de a ne reinventa. De a muri şi a renaşte din propria cenuşă, mai buni ca înainte, asemenea păsării de foc.

Câtă vreme rămânem în cuşca noastră, potenţialul de evoluţie zace neexploatat. Depinde doar de noi să facem saltul în conştiinţă.

Tu ce “tavan” alegi să-ţi distrugi?

Postarea anterioara: Postarea urmatoare:

Comments on this entry are closed.

  • zibusor
    April 23, 2015, 11:55 am

    Sunt unele convingeri si idei la care nu e bine sa renunti – de exemplu la ideea ca e bine sa evoluezi :D.
    Si poti sa ajungi acolo fara sa-ti dai seama, crezand ca darami bariere si convingeri si imbratisezi experiente noi. Si par toate bune pana cand in incercarea de a ajunge intr-un loc mai larg te trezesti ca esti intr-un tunel care se micsoreaza. Sau mai bine zis nu te trezesti, fiindca e deja prea tarziu si nu mai vrei sa te trezesti. Pentru ca nu e adevarat ca totul ne sustine – biserica nu ne sustine, daca intri iesi cam greu 😀

    • April 23, 2015, 5:05 pm

      Hello again, zibusor 🙂

      Sunt de acord cu tine in ceea ce priveste ideea ca este bine sa evoluezi. De fapt, orice convingere care te sustine in evolutia personala este buna.

      Cand am spus ca totul ne sustine, m-am referit la faptul ca toate experientele pe care le avem ne sustin evolutia. Si da, chiar si acel tunel care se micsoreaza, de care spuneai, iti sustine evolutia. Pentru ca te face sa iti dai seama ce iti doresti si ce nu. Pentru ca te obliga sa inveti sa devii mai puternic si sa-ti depasesti conditia (si sa te trezesti la un moment dat). Si pentru ca iti ofera contrast si perspectiva.
      Cum altfel iti poti da seama ce vrei, decat afland ce nu vrei? Si cum poti aprecia cu adevarat ceea ce ai acum, decat pierzand acel lucru si/sau vazand ca se poate mult mai rau?

      Iar biserica…pot spune ca este o experienta diferita pentru fiecare dintre noi. Pe unii ii sustine si ii ajuta (am cunoscut personal niste oameni care au trecut prin transformari frumoase datorita bisericii). Este ceva subiectiv si depinde foarte mult de sensul pe care il dai lucrurilor. Si evident, de convingerile pe care le ai 🙂

      Multumesc frumos pentru comentariu 😀 . Te mai astept pe aici.
      Salutari la adaptive 🙂

      • zibusor
        April 24, 2015, 6:09 pm

        Adica tu spui ca orice schimbare e buna, pentru ca chiar daca ulterior iti dai seama ca e o schimbare in rau, poti sa o repari? Asta nu e valabil pentru oricine, si “te obliga sa inveti sa devii mai puternic” – obligat nu prea iti vine sa faci ceva

        • April 28, 2015, 5:41 pm

          Depinde 😀

          Cred ca exista experiente care sunt favorabile si constructive si experiente care sunt distructive. Adica unele lucruri sunt mai bune ca altele si nu orice schimbare este neaparat buna. Exista o diferenta intre schimbare si evolutie. Schimbarea poate fi si in rau (cand spre exemplu renunti la un obicei sanatos si adopti unul nesanatos), evolutia este mereu in bine.

          Ceea ce voiam eu sa spun este ca si din experientele mai putin bune poti extrage lectii de viata importante si ca atata vreme cat inveti ceva din experienta negativa si nu o lasi sa treaca pe langa tine fara sa te determine sa evoluezi in vreun fel, o poti considera buna. Sunt oameni care au devenit filantropi pentru ca au trait in saracie (vezi Tony Robbins, spre exemplu). Daca nu invatau nimic din experienta negativa si nu-si depaseau conditia, puteau sa ajunga pur si simplu avari. Insa experienta aceea i-a transformat si i-a ajutat sa dezvolte o mare compasiune pentru oamenii aflati in suferinta si saracie.

          Si mai spuneam ca atunci cand iti merge rau si apoi faci o schimbare pozitiva si iti merge bine, poti aprecia mai usor ceea ce ai. Este cam greu sa apreciezi banii, daca nu le-ai simtit niciodata lipsa. Sau sa apreciezi o relatie care merge bine fara sa vezi ce inseamna o relatie distructiva. Sau poate alegi sa fii o persoana mai buna cu altii si mai calma, pentru ca altii s-au purtat urat cu tine si stii cat de neplacut este un mediu conflictual.

          Ideea este ca avem capacitatea de a ne transcende conditia si de a deveni mai buni, in ciuda – sau datorita – lucrurilor dureroase din viata noastra. Insa este decizia fiecaruia dintre noi. Nu ne obliga nimeni. Dupa cum ai spus si tu – obligat nu prea iti vine sa faci ceva 🙂

      • zibusor
        April 24, 2015, 6:19 pm

        cat despre biserica, sa spunem ca te poate sustine momentan, dar ca are o limita destul de joasa in ceea ce priveste unele experiente? 😀

        • April 28, 2015, 5:44 pm

          Nu voi comenta mai multe despre biserica si religie. Este un “hot topic” 😛