Multe persoane îmi spun că îşi doresc să facă schimbări în viaţa lor, că au un vis pe care vor să-l urmeze, că sunt hotărâte să îşi îmbunătăţească condiţiile, dar că nu au timpul necesar sau starea de spirit necesară ca să acţioneze.

Fie seara sunt prea obosiţi după o zi lungă de muncă şi nici dimineaţa nu au puterea să se dea jos mai devreme din pat. Fie nu au chef să se mobilizeze şi se simt prea comod în zona de confort.

Adică voinţa există, dar lipseşte puterea de acţiune.

Şi în absenţa acţiunii nu poate exista niciun fel de progres, indiferent cât de bine intenţionaţi suntem şi cât de multe promisiuni ne facem ca mâine să ne apucăm serios de ceea ce ne dorim.

Când acel “mâine” pare să întârzie cam mult, ce ne rămâne de făcut?

Acţiunea minimă

Pentru a obţine rezultate vizibile, avem nevoie de acţiune constantă.

Nu merge să facem ceva astăzi, pe urmă peste alte două săptămâni, apoi după o lună, pentru că pierdem tot progresul şi toată inerţia. De fapt nici nu se poate vorbi de inerţie, pentru că nu are timp să se formeze.

Avem nevoie de obiceiuri noi, care să ne ajute să ne îndeplinim obiectivele. Dar ne lipseşte energia necesară pentru a acţiona zilnic ca să ne formăm aceste obiceiuri.

Şi atunci ne rămâne o singură abordare. Cea a acţiunii minime.

Nu trebuie să mutăm munţii din loc din prima. De fapt, este şi contraproductiv.

Ne trebuie paşi mici şi constanţi. Dar când chiar şi acei paşi mici sunt prea mari, nu ne rămâne decât să-i transformăm în paşi şi mai mici – ridicol de mici.

O jumătate de oră de exerciţii zilnice este prea mult? Încearcă 5 minute pe zi.

Nu poţi să renunţi la tot pachetul de ţigări deodată? Încearcă să renunţi la una pe săptămână.

Nu îţi poţi face timp pentru acea carte? Dedică-te unei singure pagini pe zi. Şi dacă şi asta e prea mult, un paragraf pe zi ar trebui să fie realizabil.

Ţi-e greu să slăbeşti un kilogram pe săptămână? Încearcă un kilogram pe lună.

Orice pas extrem de mic este mai bun decât nimic :).

Te îngrijorezi că va dura mult prea mult până îţi vei atinge obiectivul în felul acesta? Da, acesta ar fi dezavantajul. Dar ai garanţia că îl vei atinge.

Pe când dacă tot amâni, ca şi până acum, rişti să treacă mai mult timp şi să nici nu te fi apucat.

De câte ori ţi-ai propus în trecut ca “de mâine mă apuc de treabă”? Cât timp a trecut de când ai rostit aceste cuvinte pentru prima oară?

De când ţi-ai propus pentru prima oară să slăbeşti, spre exemplu? A trecut mai mult de un an de atunci? Dacă ai fi folosit metoda acţiunii minime şi ai fi făcut paşi super-mici (un kilogram pe lună), ai fi slăbit deja 12 kilograme.

Ai fi fost un alt om cu un an de inerţie în direcţia dorită. Chiar şi făcând paşi incredibil de mici.

Timpul trece oricum. Un an de acum înainte îţi vei fi dorit să te fi pus astăzi pe treabă şi să fi făcut chiar şi câte un sfert de pas pe zi.

Rezultate rapide

Este adevărat că trăim în era vitezei şi că vrem totul rapid sau chiar instant. Însă din păcate rezultatele sustenabile nu se obţin instant.

Un rezultat menit să dureze se obţine în timp. Pentru că schimbarea este mai mult decât la suprafaţă. Schimbarea trebuie să devină fundamentală, pentru ca să se reflecte în rezultate.

Dacă o persoană săracă reuşeşte să câştige o sumă foarte mare la Loto, va pierde banii în doi ani. Cel puţin asta demonstrează statisticile.

De ce? Pentru că nu s-a schimbat nimic fundamental în structura ei, în felul în care gândeşte şi trăieşte. Nu i s-a schimbat atitudinea asupra banilor şi mentalitatea sărăciei.

Asta este problema rezultatelor rapide. Nu putem ţine de ceea ce obţinem, până ce nu devenim compatibili cu acel lucru. Iar asta nu se întâmplă peste noapte, ci este rezultatul tuturor paşilor mici sau foarte mici pe care îi facem zi după zi.

Începe acum, cu paşi ridicol de mici. Peste un an vei fi un alt om.