Ai rostit vreodată propoziţia “Mi-ar plăcea să … [introdu aici visul tău], dar nu am timp”?

Ca de exemplu, “Mi-ar plăcea să îmi deschid propria afacere, dar nu am timp”.
Sau “Mi-ar plăcea să merg la sală, dar nu am timp”.
Sau “Mi-ar plăcea să citesc mai mult, dar nu am timp”.

Sau şi mai rău, “Mi-ar plăcea să … dar nu am chef”

Probabil te gândeşti că dacă ai reuşi să-ţi gestionezi mai bine timpul, dacă ai adopta obiceiuri mai constructive sau dacă ai fi mai disciplinat, ai putea să bifezi tot ce ai acum pe listă.

Dar lucrurile nu stau neapărat aşa.

Acest articol nu este despre managementul timpului. Din simplul motiv că eu nu cred în managementul timpului.

Ştiu că există mulţi experţi care insistă că timpul trebuie planificat – oră cu oră chiar – altfel ţi-l planifică alţii. Şi sunt de acord cu această perspectivă.

Însă eu n-am reuşit niciodată să-mi planific anul, luna sau ziua şi să respect întocmai acel program. Întotdeauna şi-a făcut loc neprevăzutul care m-a forţat să-mi schimb planificarea iniţială. Şi a trebuit să găsesc mijloace pentru a putea face tot ceea ce-mi doream, printre acele lucruri imprevizibile.

Şi aş îndrăzni să pun rămăşag că în vieţile celor mai mulţi dintre noi îşi “bagă coada” neprevăzutul şi ne strică planurile.

Atunci cum putem face rost de mai mult timp?

Simplu.

Recunoscând faptul că nu timpul este problema.

Gândeşte-te puţin – timpul nu are cum să fie problema. Timpul este acelaşi pentru toţi, curge la fel de repede şi ne oferă tuturor acelaşi număr de ore în fiecare zi. Şi cu toate acestea, mulţi oameni se plâng că nu au timp şi alţi oameni fac multe din ceea ce-şi doresc.

Problema noastră este alta – motivaţia.

Acolo unde există o dorinţă suficient de puternică propoziţia “nu am timp” pur şi simplu dispare.

Sunt sigură că poţi găsi câteva exemple ale unor momente din trecut când un lucru a devenit atât de important pentru tine încât ai fost nevoit să-i faci loc în programul tău zilnic. Nu ai mai avut încotro. Şi ai reuşit.

Brusc când ceva devine prioritar pentru noi, putem să renunţăm la lucruri mai puţin importante şi să-l integrăm în viaţa noastră. Şi asta fără prea mare efort.

Dar atunci când ceva este doar “opţional” sau “drăguţ de avut” şi nu “obligatoriu”, vom avea reale dificultăţi în a-l include în orarul nostru.

Pentru că automat ne vom gândi la toate lucrurile care ne plac la care va trebui să renunţăm ca să-i facem loc. Şi ne vom pierde cheful.

Abia când simţim că nu mai avem încotro, vom face marea schimbare. Când felul nostru de a fi de până acum devine prea inconfortabil, vom deveni suficient de motivaţi ca să ne urmăm obiectivele cu determinare şi consecvenţă.

Şi de regulă acest lucru se întâmplă când realizăm că nu mai avem prea mult timp la dispoziţie.

Nu mai ai prea mult timp

Adevărul este că majoritatea oamenilor îşi petrec zilele ca şi cum ar trăi veşnic.

Fie amână lucrurile importante până peste câţiva ani şi se concentrează acum pe crearea “unui rost în viaţă” conform standardelor societăţii – care apoi devine din ce în ce mai greu de demontat, pe măsură ce se acumulează noi şi noi responsabilităţi. De exemplu investesc multe ore în muncă şi carieră în detrimentul familiei sau al dezvoltării lor personale.

Fie se axează pe plăcerea imediată şi îşi creează un stil de viaţă cu multe excese, ignorând cât pot de mult responsabilitatea. Se adâncesc în consum – de orice natură: de la haine şi accesorii, la divertisment, mâncare şi băutură, etc. Şi asta îi duce pe mulţi în datorii pe care apoi cu greu şi le mai acoperă.

Puţini sunt cei care conştientizează că timpul pe acest pământ este foarte limitat şi dacă vor să creeze ceva semnificativ trebuie să se grăbească.

Câţiva zeci de ani ni se par mulţi. Ne simţim ca şi cum avem tot timpul din lume şi ne putem permite să sacrificăm acum câţiva ani şi să recuperăm ulterior.

Problema este că anii pe care îi petreci acum nechibzuit pun bazele obiceiurilor, comportamentelor şi valorilor tale viitoare. Felul cum îţi petreci viaţa acum, gândurile şi acţiunile tale capătă o anumită inerţie, care va face o viitoare tranziţie mult mai dificilă decât îţi poţi imagina.

Şi astfel vei tot amâna. Doar mai ai timp, nu?

Momentul în care vei înceta să-ţi iroseşti timpul cu lucruri inutile şi te vei concentra din ce în ce mai mult pe ceea ce contează cu adevărat pentru tine este momentul în care vei realiza că ceasul chiar ticăie. Şi ticăie foarte repede.

Şi dacă vrei să faci ceva important trebuie să începi acum.

Viaţa ta nu se va schimba niciodată de la sine. Iar schimbarea nu va fi niciodată lipsită de efort. Dacă nu faci nimic în acest sens, peste 5 ani şi peste 10 şi peste 20 de ani te vei găsi în exact aceeaşi direcţie ca acum.

Îţi convine unde te duce?

Dacă nu, atunci schimbă ceva. Şi fă-o acum.