Săptămâna trecută am fost pusă în situaţia de a lua o decizie profesională mai dificilă. Am primit o ofertă de pe urma căreia aş fi câştigat mulţi bani, însă mi-ar fi sacrificat timpul alocat unui domeniu important al vieţii mele.

Decizia mi-a dat o oarecare bătaie de cap, având în vedere că mi-ar fi permis să-mi îndeplinesc un obiectiv financiar pe care mi-l setasem cu ceva vreme în urmă.

Însă activitatea întreprinsă nu era neapărat pe placul meu.

Aveam de ales între obiectivul financiar pe termen scurt şi o investiţie personală pe termen lung, care nu aduce bani.

Şi în acel moment am aplicat principiul pe care îl voi prezenta în acest articol.

Ce este mai important pentru tine?

Într-un articol mai vechi explicam că pentru a lua o decizie, avem de cântărit care opţiune este mai importantă pentru noi în acel moment.

Preferăm să ne punem relaţia pe primul loc sau pe noi înşine?

Dar acest mod de a lua decizii funcţionează cel mai bine cu deciziile punctuale – lucrurile singulare pe care trebuie să le facem în acel moment.

Când vine vorba de decizii ale căror urmări se extind pe o perioadă mai îndelungată de timp, nu mai este eficient acest principiu.

Pentru că deciziile pe termen lung presupun schimbări cu care trebuie să trăim zi de zi. Şi acest lucru poate fi de multe ori mai complicat decât pare în primă instanţă.

Şi atunci este nevoie să ne punem altă întrebare.

O întrebare care ne permite să fim sinceri cu noi înşine şi care ne fereşte de lucruri cu care suntem incompatibili sau care ne-ar aduce nefericire.

Cât de mult te entuziasmează această perspectivă?

Dacă ar fi să laşi deoparte toate beneficiile pe care urmează să le obţii de pe urma acestei activităţi, ce ar rămâne?

Dacă nu ai obţine nici banii doriţi, nici prestigiul scontat, nici aprobările râvnite – te-ar mai încânta la fel de mult ce ai de făcut?

Activitatea în sine – lipsită de orice primeşti pentru ea – te încântă? Te face să te trezeşti dimineaţa inspirat? Sau este pur şi simplu o povară în plus şi o distragere în plus de la ceea ce eşti menit să faci cu adevărat.

Scopul nu scuză mijloacele

Scopul şi mijloacele sunt unul şi acelaşi lucru. Şi oricine gândeşte altfel nu face decât să-şi pregătească viaţa pentru suferinţă.

Pentru că dincolo de orice primim de la alţii, noi devenim ceea ce facem şi ceea ce simţim în fiecare zi.

Activităţile pe care le întreprindem ne transformă, mediul în care intrăm ne influenţează şi ceea ce trăim zi de zi defineşte cine devenim.

Ori de câte ori alegem să facem lucruri care nu au o însemnătate mai adâncă pentru noi şi nu ne oferă o valoare intrinsecă, ne sacrificăm ceea ce avem mai de preţ – stima de sine, fericirea autentică, simţul răspunderii pentru viaţa noastră, claritatea şi capacitatea de a lua decizii.

Şi astfel ajungem după ani buni să ne întrebăm – a cui este viaţa pe care o trăiesc acum? O viaţă superficială şi lipsită de autenticitate, care nu mai poate să ne umple golul adânc pe care am început să-l creăm cu fiecare decizie greşită pe care am luat-o de-a lungul timpului.

Dacă aduni curajul şi spui un “nu” autentic, viaţa îţi oferă ceea ce meriţi cu adevărat.

Şi eu am spus nu oportunităţii ieşite în cale săptămâna trecută. Şi spre surprinderea mea, am primit o contraofertă care chiar mă avantajează – şi mă încântă.

Deciziile tale în ce direcţie te îndreaptă?