Viaţa multora dintre noi ar fi mai frumoasă şi mai uşoară dacă cei din jurul nostru ar fi “altfel” – mai înţelegători, mai conştienţi, mai iubitori, mai hotărâţi, mai spirituali, etc.
De multe ori ne dorim să putem schimba trăsături care ne displac la oamenii de lângă noi. Şi ne simţim frustraţi când încercările noastre de a-i ajuta să se schimbe în bine dau greş.
Cum putem face ca cei dragi să corespundă imaginii ideale pe care o avem? Şi cum îi putem ajuta să se schimbe în bine?
Există o singură cale.
Image by Ben Rea via Creative Commons on Flickr
Adevărul este că cei din jurul nostru nu au nevoie de schimbare. Cei care au nevoie de schimbare suntem de fapt noi.
De ce? Pentru că noi suntem cei deranjaţi de situaţie. Noi suntem cei care se simt inconfortabil. Noi suntem cei incapabili să accepte realitatea.
Iar cei de lângă noi nu fac nimic altceva decât să ne reflecte acea nevoie de schimbare.
Dacă vedem trăsături care nu ne plac o facem pentru că şi noi întruchipăm acele trăsături. Fără excepţie.
Toate lucrurile de care îi acuzăm pe ceilalţi ne aparţin.
Sunt cei din preajma noastră autoritari? În ce context suntem şi noi autoritari?
Sunt cei de lângă noi indecişi şi inconsecvenţi? În ce fel dăm şi noi dovadă de indecizie şi inconsecvenţă?
Avem parte de oameni intoleranţi? Faţă de cine suntem şi noi la rândul nostru intoleranţi? Poate cumva faţă de cei care nu ne tolerează?
Evident, acest concept este uşor de acceptat în teorie, dar foarte dureros în practică.
Demontarea egoului
Mulţi dintre noi îşi derivă stima de sine din contrastul faţă de ceilalţi. Noi suntem mai “buni”, ei sunt mai “răi”.
Ne este foarte greu să acceptăm că şi noi avem aceleaşi comportamente ca cei pe care îi judecăm. Pentru că asta ar însemna că suntem la fel de “răi” ca ei.
Dar în definitiv nu este vorba despre cine are şi cine nu are dreptate. Nu este nevoie ca cineva să câştige şi altcineva să piardă, ca o persoană să fie mai bună ca cealaltă.
Este vorba despre adevăr. Şi despre capacitatea noastră de a rămâne lucizi în faţa vieţii.
Nu contează că suntem indecişi şi inconsecvenţi – câtă vreme suntem conştienţi de acest lucru.
Nu este rău să fim autoritari şi intoleranţi – atâta vreme cât alegem în mod deliberat aceste atitudini.
Nimic din ceea ce facem “rău” nu este rău, dacă o facem perfect lucizi şi în cunoştinţă de cauză. “Bun” şi “rău” sunt nişte simple etichete pe care le dăm. Însă adevărul este mai presus de ele. Şi este de dorit să tindem către adevăr şi să lăsăm în urmă etichetele.
Felul în care îi putem schimba pe cei din jur
Chiar există o cale în care îi putem schimba pe cei din jurul nostru. Această schimbare poate fi atât de profundă, încât uneori ni se vor părea de nerecunoscut – în bine, evident.
Iar felul în care putem realiza această schimbare, este privind situaţia cu luciditate şi recunoscând în noi înşine trăsăturile care ne deranjează. Şi acceptându-le.
De cele mai multe ori nu este nevoie de nimic altceva.
În momentul în care devenim capabili să recunoaştem propriile noastre comportamente şi să le acceptăm, vor înceta să ne mai deranjeze la cei din jur.
Brusc, vom putea să-i vedem aşa cum sunt, nu aşa cum ne proiectăm noi ideile asupra lor. Şi se vor “transforma” în persoane mult mai frumoase.
La fel se întâmplă şi cu noi. În momentul în care încetăm să judecăm ceea ce facem şi ne acceptăm aşa cum suntem, reuşim să progresăm mult mai uşor. Pentru că devenim mai conştienţi. Iar acest lucru se reflectă şi asupra celor din jurul nostru.
Lumea îţi este oglindă. Ce vezi când te uiţi în ea?
Daca un prieten a capatat patima alcoolului, cum as putea sa il ajut sa se schimbe?
Nu pot sta cu mainile in san. Pe zi ce trece se accentueaza.
Buna Mirela,
Problema ta este una delicata si complexa in acelasi timp. Este destul de greu sa ajuti persoane in situatia prietenului tau, pentru ca de cele mai multe ori nu vor sa fie ajutate si desi tu ai intentii bune, pot fi percepute gresit.
Prietenul tau trebuie in primul rand sa constientizeze ca nu este pe calea cea buna, pentru a accepta ajutor din partea oricui. De multe ori se intampla sa ne dorim mult sa ne schimbam si sa nu putem, din cauza ca ne saboteaza emotiile neexplorate si neexprimate – care sunt de cele mai multe ori cele care ne tin blocati in adictii. Si presupun ca acesta este motivul pentru care prietenul tau a ales calea alcoolului, pentru a nu da piept cu ceea ce se afla in interiorul sau si nu ii place.
Nu stiu daca il vei ajuta pe prietenul tau spunandu-i ca ceea ce face nu este bine pentru el sau impingandu-l sa caute ajutor. La nivel rational este posibil sa stie si el acest lucru. Insa ratiunea nu il va ajuta sa se schimbe. Mai degraba poti incerca sa empatizezi cu el si sa incerci sa-l intelegi, decat sa-l schimbi. De multe ori acceptarea neconditionata face mai mult bine decat intentia “buna” de a schimba pe cineva. Pentru ca atunci cand altii vor sa ne schimbe, capatam impresia ca nu suntem suficient de buni si asta poate adanci suferinta si tendinta de a ne afunda in viciul nostru. In plus, avem tendinta naturala de a raspunde presiunii cu si mai multa presiune din directia opusa. Insa empatia elimina orice fel de presiune si ii permite prietenului tau sa vada ce este in sufletul sau.
In acelasi timp, Mirela, o sa te invit si pe tine sa-ti explorezi nevoia de a-l “salva” pe prietenul tau. Ce se afla dincolo de aceasta responsabilitate pentru el si de ce este atat de important pentru tine sa-l aduci pe “calea cea buna”? Ce sentiment neplacut apare in momentul in care “stai cu mainile in san”? Te invit sa-ti explorezi aceste sentimente.
Este la fel de important sa intelegi ce te impinge pe tine, cum este sa-l ajuti pe el. Vei descoperi lucruri interesante.
Sper ca raspunsul meu sa te ajute.