≡ Top Menu

Iti place ce citesti?

Atunci mă poţi ajuta să continui să îţi ofer informaţii de calitate făcând o donaţie.

Arhiva

Libris.ro
books-express.ro

Cum scapi de trac (şi anxietate) în mai puţin de 2 minute

Stage Fright [EXPLORE]

Stând pe scaun simţeam cum inima începe să-mi bată din ce în ce mai repede şi mai puternic, de parcă urma să-mi sară din piept. Palmele îmi transpiraseră brusc şi le simţeam reci ca gheaţa. Frica îmi inundase corpul.

Mi-am îndreptat privirea spre geam să privesc peisajul. Vedeam imaginea, dar nu-mi puteam lua gândul de la bătăile inimii. Încercam să-mi reglez respiraţia. Inspiram rar şi adânc, expiram la fel de rar. Însă nimic. Am decis să-mi distrag atenţia, însă mă simţeam la fel de tensionată ca înainte.

Nu puteam înţelege de ce mi se întâmplă asta. Cu câteva minute în urmă fusesem perfect calmă şi dintr-o dată m-a cuprins teama. Nu era ca şi cum ar fi fost prima dată când trebuia să ţin o prezentare. Făcusem acest lucru de sute de ori şi îmi făcea chiar plăcere. Scăpasem de trac cu multă vreme în urmă.

Dar acum făcusem greşeala să vorbesc cu colegele care prezentaseră înainte. Erau de-a dreptul panicate. Îmi povestiseră câte emoţii au avut şi cum le-a tremurat vocea şi s-au descurcat prost. Îmi spuseseră cum se uita comisia la ele şi cum le-au fost puse întrebări menite să le pună în dificultate.

Atunci am început să simt cum mă cuprind şi pe mine emoţiile.

Pe măsură ce încercam să-mi împing teama la o parte sau să mă distrag, mi se părea că se diminua puţin şi apoi, brusc, revenea la fel de intens ca înainte. Nu mergea nimic din ce ştiam.

Mai aveam câteva minute şi trebuia să intru să prezint. Şi corpul meu aproape tremura. Aşteptam secundele să se scurgă şi priveam înfrigurată pe geam.

Apoi am avut un moment de revelaţie.

“Ce naiba faci? Tu te uiţi la tine?” am auzit propria voce spunându-mi. Era ca şi cum cineva m-ar fi pălmuit şi trezit dintr-o transă.
“Tu vezi ce-ţi faci? Vezi cât de ridicol te porţi?”. Începeam să mă dezmeticesc.
“Realizezi cât de ridicolă e situaţia? Şi cât de copilărească e reacţia ta? Uită-te la tine, ce faci şi cum te comporţi!”. Eram ca trezită dintr-un vis.

Vocea avea dreptate. Reacţia mea era extrem de ridicolă. Şi acum că îmi atrăsese atenţia şi îmi dădusem seama, îmi venea să râd. Mă uitam la mine, mă gândeam cât de stupid fusese momentul, cât de mult mă chinuisem să scap de teamă şi cât de amuzant trebuie să fi fost totul dacă m-ar fi văzut cineva.

Şi în aceeaşi secundă un zâmbet larg îmi cuprinse faţa. Toate minutele dinainte de “luptă” îmi păreau atât de haioase, încât cu greu mă abţineam să nu râd.

Venise şi timpul prezentării. Am intrat în sală păstrând acelaşi zâmbet larg pe buze, zâmbind şi în sinea mea la cele întâmplate. Prezentarea a fost un real succes. Cel mai mult mi-a plăcut momentul feedback-ului, când persoana care ne evaluase m-a luat în particular şi primul lucru pe care mi l-a zis a fost “Mi-a plăcut extrem de mult de cât calm ai dat dovadă”. “Şi mie”, mi-am zis în sinea mea 🙂

Râzi de frica ta

Motivul pentru care am povestit toată întâmplarea mea, a fost să ilustrez acest concept extrem de simplu. Probabil dacă nu aş fi trăit-o pe pielea mea, aş fi zis că nu e posibil să râzi de tine când ţi-e frică. Dar mi-am dat seama că tocmai atunci ai de ce să râzi.

Ai fost vreodată pus în situaţia de a povesti în retrospectiv un moment în care te-ai simţit supărat, panicat, nervos, umilit, etc. şi ai avut un zâmbet larg pe buze când povesteai? Ei bine, asta se întâmpla pentru că atunci când povesteai te detașaseși de întâmplare şi priveai totul ca prin ochii altcuiva.

Exact aceeaşi metodă poate fi aplicată în timp real atunci când simţi că te cuprinde teama, anxietatea – sau orice altă emoţie negativă intensă.

Opreşte-te brusc şi pune-ţi o serie de întrebări, pe un ton uşor ironic sau cinic. Un bun exemplu sunt cele de mai sus. Întrebările au menirea să te facă să priveşti lucrurile din alt unghi şi să realizezi cât de ridicolă e reacţia ta, având în vedere că nu înfrunţi niciun real pericol.

Cheia e să pui lucrurile puţin în perspectivă.

Ştii că a funcţionat, când poţi să râzi în sinea ta şi să afişezi un zâmbet până la urechi pe faţă.

Tu de ce frică alegi să râzi astăzi? 😀

Image by Will Marlow
Postarea anterioara: Postarea urmatoare:

Comments on this entry are closed.