≡ Top Menu

Iti place ce citesti?

Atunci mă poţi ajuta să continui să îţi ofer informaţii de calitate făcând o donaţie.

Arhiva

Libris.ro
books-express.ro

De ce ai nevoie de mai mult stres în viaţa ta

stress

Există pe internet nenumărate articole care ne învaţă cum putem să scăpăm de stres şi să aducem mai mult echilibru în viaţa noastră.

Şi deşi sunt de acord că prea mult stres ne poate ucide – la propriu – sunt de părere că nu lipsa stresului ar trebui să fie focusul nostru. Din contră.

Nu ar trebui să învăţăm să scăpăm de stres, pentru că avem nevoie de stres ca să înaintăm. Stresul este cel care ne ajută să fim performanţi.

Există două tipuri de stres – cel puţin conform teoriei. Unul pozitiv şi unul negativ. Cel pozitiv ne întăreşte şi cel negativ ne slăbeşte. Partea interesantă este că sunt unul şi acelaşi.

Stres percepem ori de câte ori ne aflăm într-o situaţie care ne depăşeşte momentan capacităţile. Şi această situaţie este un semnal de alarmă pentru corpul nostru, care încearcă să se adapteze. Dacă reuşeşte să se adapteze şi să evolueze, stresul dispare. Dacă nu, stresul continuă.

Nu contează de ce natură este dificultatea în care ne aflăm. Poate fi o provocare într-un domeniu în care ne dorim să evoluăm – şi atunci vom vorbi despre stres pozitiv, care ne determină să ne cultivăm abilităţi noi – sau poate fi una într-un domeniu în care nu ne dorim să evoluăm – şi atunci stresul va fi negativ, pentru că ne deranjează echilibrul de care tragem cu dinţii.

Însă stresul nu este nimic mai mult decât încercarea noastră de a ne adapta – care poate fi conştientă sau inconştientă. Dacă stresul se prelungeşte prea mult, este pur şi simplu un semn că abordarea noastră este greşită şi că trebuie să ne schimbăm comportamentul şi priorităţile.

Atunci îi vom pune eticheta “negativ” şi vom căuta metode de relaxare. Şi nu vom rezolva nimic pe termen lung, pentru că problema noastră nu este stresul. Este modul în care privim evenimentele din viaţa noastră.

Dependenţa de stres


Mulţi dintre noi sunt dependenţi de stres.
Recunoşti o persoană dependentă de stres prin faptul că este cronic stresată. În mod normal stresul ne împinge să acţionăm diferit pentru a depăşi provocarea pe care o înfruntăm şi a stabili un nou echilibru.

Persoanele dependente de stres însă adoră să aibă o preocupare constantă. Caută mereu probleme de rezolvat, pentru că problemele le dau impresia că au activitate şi o viaţă.

Stresul cauzează dependenţă, pentru că ne stimulează simţurile. Când apare pentru prima dată, ne simţim energizaţi.

Dacă nu mă crezi, fă un experiment. Dormi cel puţin 8 ore timp de 3 nopţi consecutive. Apoi a patra noapte dormi între 4 şi 6 ore. În ziua următoare te vei simţi mai energic, mai vigilent şi mai creativ decât în celelalte trei. Deşi ai dormit mai puţin. Care este explicaţia? Stresul.

Organismul tău începe să pompeze cortizol ca să te ţină treaz şi acest hormon este mai puternic decât cafeaua. Dar euforia nu ţine mult. Dacă încerci să dormi puţin şi a cincea noapte, nu vei mai avea parte de aceeaşi energie. Din contră, vei fi foarte obosit.

Acest experiment este o simulare la scară mică a felului cum funcţionează stresul zi de zi în vieţile noastre. Pe termen scurt ne creşte performanţa. Pe termen lung ne slăbeşte corpul şi imunitatea.

Spuneam că stresul creează dependenţă. De fapt nu stresul în sine, cât starea aceea de stimulare care apare imediat după apariţia provocării. Ne face să ne simţim vii şi puternici. Şi pentru că ne place, încercăm să o recreăm artificial consumând stimulate precum cafea sau pur şi simplu aducând tot mai mulţi factori de stres în viaţa noastră.

Prea puţin stres


Pe de altă parte văd tendinţa noastră de a fugi de stres. Chiar şi dacă nu avem neapărat un surplus în viaţa noastră.

Fugim de provocări care au potenţialul de a ne propulsa, doar pentru că ne vor face să ne simţim inconfortabil. Amânăm lucruri pe care ni le dorim în loc să le ataşăm un termen limită şi să ne apucăm de treabă.

Evităm să privim problemele adevărate, pentru că ştim că ar crea presiune suplimentară în viaţa noastră şi nu ne-am mai putea ascunde de ele, ci ar trebui să le rezolvăm.

Refuzăm să ne stresăm puţin pe termen scurt, pentru a evita un stres major şi foarte dăunător pe termen lung.

Alegem să rămânem în zona de confort. Chiar şi dacă în timp ajungem să fim stresaţi şi epuizaţi. Aşteptăm să ne dea viaţa un şut în fund în loc să o facem noi.

Nu cred că avem nevoie de mai puţin stres. Cred că avem nevoie de mai mult. Avem nevoie de o criză existenţială care să ne scuture puţin ca să ne dăm seama de lucrurile care sunt cu adevărat importante pentru noi şi să ne determine să ne reconectăm cu sinele nostru autentic.

Iar prezenţa stresului în viaţa noastră este un semnal de alarmă că nu suntem pe drumul cel bun şi că ceva este foarte în neregulă cu priorităţile noastre. Au ajuns să nu mai corespundă nevoilor şi valorilor noastre. Trăim mai mult în lumea lui “ar trebui” decât în cea a lui “vreau”.

Şi singurul care ne poate salva este un mic haos pe termen scurt, prin care ne reorganizăm viaţa. Da, va fi stresant, însă pe termen lung ne va pune viaţa pe făgaşul pe care trebuia de la bun început să se afle.

Riscul stresului


Nu vreau nicidecum sa minimalizez riscul pe care îl poartă stresul îndelungat în vieţile noastre. Cortizolul poate fi benefic pe termen scurt, crescându-ne performanţele fizice şi intelectuale. Însă pe termen lung ne scade capacitate de învăţare, ne încetineşte dezvoltarea fizică şi mentală (de aceea este foarte dăunător pentru copii), ne creşte tensiunea arterială şi riscul bolilor de inimă.

Nu cred că ar trebui să adăugăm mai mult stres în viaţa noastră dacă oricum nu-l putem gestiona pe cel pe care îl avem în momentul de faţă.

Cred însă că nu facem tot posibilul pentru a scăpa de stres. Nu avem nevoie de tehnici de relaxare, avem nevoie de abordări diferite.

Avem nevoie să recunoaştem minciuna pe care ne-o spunem. Avem nevoie să vedem că ceea ce facem nu corespunde cu cine suntem sau am vrea să fim. Avem nevoie să adunăm curajul pentru a recunoaşte ce ne dorim de fapt de la viaţă.

Avem nevoie să ne punem priorităţile în ordine şi să ne concentrăm atenţia asupra lucrurilor care contează cu adevărat pentru noi. Avem nevoie să spunem “nu” lucrurilor care nu ne reprezintă şi nu scot cea mai bună latură a noastră la iveală. Avem nevoie să ne reconectăm cu visele şi dorinţele noastreAvem nevoie să ne dăruim nouă atenţia cuvenită şi să ne punem pe noi înşine pe primul plan. 

Avem nevoie să fim mai autentici. Şi atunci nu vom mai avea nevoie de managementul stresului. Atunci ne vom echilibra.

Atunci vom reuşi să ne folosim de stres pentru a depăşi provocări care ne fac mai puternici şi ne transformă într-o versiune din ce în ce mai bună a noastră.

Stresul te poate propulsa. Foloseşte-l în mod înţelept.

Postarea anterioara: Postarea urmatoare:

Comments on this entry are closed.