Ţinteşte luna. Chiar dacă nu o atingi, măcar vei ajunge să fii printre stele. - Autor necunoscut

Ce sună mai bine: “Îmi propun să slăbesc 10 Kg până la 1 decembrie” sau “Îmi propun să am un corp zvelt, tonifiat, suplu şi atractiv care atrage privirile admirative ale trecătorilor”?

Evident că varianta a doua.

Felul în care formulezi orice obiectiv îţi va determina fundamental experienţa. În momentul în care obiectivul este atractiv, vei trece la acţiune aproape automat. Dacă nu te inspiră, nu îţi vei da prea tare silinţa.

Şi acelaşi lucru este valabil cu tot ce îţi propui în viaţă.

Ai nevoie de obiective care să te inspire, care să te umple de entuziasm şi de pasiune. Şi pentru asta trebuie să-ţi dai voie să visezi.

Îţi aminteşti pe vremea când erai copil, cât de entuziasmat erai în Ajunul Crăciunului, ştiind că urma să vină Moşul şi să te joci cu toate cadourile pe care ţi le aducea? Eu ţin minte şi acum bucuria cu care a doua zi de dimineaţă deschideam cadourile primite.

Dar de unde tot entuziasmul acesta? Din simplul fapt că anticipai pozitiv tot ce urma să faci. Vizualizai jucăriile şi pe tine jucându-te cu ele. Intensificai pe cât posibil această experienţă, până ce ajungeai să ţopăi de bucurie.

Visele tale au nevoie să fie MARI.

Dacă nu sunt mari, nu o să te inspire. Dacă te gândeşti la ele ca la nişte sarcini, nici nu te vei mai apuca de treabă. Dacă le mai ataşezi şi un termen limită, pe care nu îl vei atinge, vei ajunge să-ţi pierzi stima de sine şi vei conclude că nu eşti capabil să le atingi.


Daca abia astepti ziua de vineri ca sa poti incepe sa traiesti, ti-ai pierdut puterea personala.

Invata cum sa-ti recapeti libertatea si puterea personala fara sa renunti la responsabilitatile pe care le ai. Introdu adresa de mail mai jos si vei primi gratuit pe mail 7 lectii care te vor invata sa-ti recapeti controlul asupra vietii tale.

Pentru a porni pe orice drum nou şi anevoios, ai nevoie de entuziasm. Ai nevoie să ştii că există o comoară care te aşteaptă la finalul călătoriei. Şi de fiecare dată când te vei împotmoli pe drum, trebuie să-ţi aminteşti de acea comoara care te aşteaptă.

Dar dacă nu îţi acorzi puţin timp pentru a visa comoara, pentru a o vedea clar în mintea ta, pentru a simţi diferenţa pe care ar face-o pe pielea ta, atunci nu vei avea puterea să mergi mai departe. Atunci vei renunţa la primul obstacol mai serios.

Ai nevoie să ai un vis mare. Şi să porneşti cu paşi mici spre realizarea lui. Chiar dacă nu vei ajunge cu exactitate la destinaţia pe care ţi-ai propus-o, vei fi realizat mult mai multe în călătoria ta, decât dacă ai fi visat ceva “realist”.

Visele nu trebuie să fie realiste. Tocmai de aceea sunt vise. Nu trebuie să te limitezi la ce îţi dictează raţiunea, pentru că nu raţiunea e cea care visează, ci spiritul tău o face. Datoria raţiunii e de a pune la cale planul pentru a-ţi transforma visul în realitate.

Spiritul e cel care visează. El e cel care îţi face imaginaţia să prindă aripi. Nu-i aşa că ar fi frumos dacă ai putea să reînvii toate acele vise despre care ţi s-a spus că sunt prostii? Nu-i aşa că te-ai trezi dimineaţa cu un zâmbet larg pe buze şi plin de entuziasm dacă ai şti că poţi lucra pentru realizarea lor?

Ce-ar fi să îţi scoţi visele vechi de la “naftalină” şi să reîncepi să trăieşti cu entuziasm, făcând ceva zi de zi pentru a le îndeplini? Nu e posibil să nu ajungi la destinaţie, câtă vreme faci câte un pas mic în fiecare zi.

Tu ce vis alegi să reînvii astăzi?