≡ Top Menu

Iti place ce citesti?

Atunci mă poţi ajuta să continui să îţi ofer informaţii de calitate făcând o donaţie.

Arhiva

Libris.ro
books-express.ro

De ce vei renunţa la rezoluţiile de Anul Nou în maxim o lună

Rezolutii

Da, este acea perioadă a anului în care începem să revizuim ce s-a întâmplat în anul care tocmai a trecut şi să ne facem planuri pentru anul care vine.

Este momentul în care tragem linie şi vedem în ce măsură am reuşit să realizăm ceea ce ne-am propus.

Acest articol este pentru aceea dintre noi care constată după această recapitulare că sunt mai mult sau mai puţin în acelaşi loc ca şi anul trecut pe vremea asta. Adică au avut planuri, dar s-a ales praful de cele mai multe dintre ele.

Voi explica de ce şi ce este de făcut, pentru ca anul viitor să nu fie pur şi simplu o repetiţie tristă a anului trecut.

A începe un lucru este foarte uşor. Cu toţii o facem de nenumărate ori.

Mark Twain glumea “A renunţa la fumat este cel mai uşor lucru din lume. Ştiu asta pentru că am făcut-o de mii de ori.”

Dificultatea pe care o avem nu ţine de începutul unui proiect. Mai mult ca sigur entuziasmul care vine la pachet cu noua noastră idee ne va împinge măcar în direcţia primului pas. Cel puţin câtă vreme avem ideea proaspătă în minte.

Din acest motiv sunt sălile de forţă pline de 1 ianuarie. Şi de aceea putem renunţa la fumat sau la alte obiceiuri dăunătoare o zi din viaţa noastră.

Dar ce se întâmplă după?


Entuziasmul dispare, cum este şi normal. Şi nu ne mai rămâne nimic să ne propulseze în direcţia în care ne dorim să mergem.

Este prea târziu pentru entuziasm şi prea devreme pentru rezultate. Suntem în acea perioadă critică, în care numai motivaţia noastră internă ne poate împinge înainte.

Dar ne lipseşte cheful.

Şi greşeala pe care mulţi dintre noi o vom face aici este că vom încerca să ne luptăm cu noi înşine.

Trebuie” ne spunem. “Dar nu vreau” ni se răspunde. “Nu pot acum. O las pe altă dată“.

Iar “altă dată” nu mai vine şi astfel ajungem să fim dezamăgiţi de noi înşine şi de propria noastră slăbiciune. Şi renunţăm să mai încercăm. Ajungem la concluzia tristă că nu se poate. Şi stima noastră de sine se reduce şi mai mult, astfel încât pe viitor nici nu mai încercăm.

Ori de câte ori se află părţi din noi în conflict, nu putem progresa. Pentru că fiecare parte din acel conflict îşi doreşte să ne ajute într-un fel anume.

Partea din noi care vrea o schimbare anticipează un viitor mai bun. Partea care îşi doreşte să ne menţină în zona de confort anticipează dificultăţi. Şi ambele au dreptate. Dacă ne dorim un viitor mai bun vom avea invariabil parte de dificultăţi încercând să-l obţinem.

Dificultăţile apar pentru că trebuie să renunţăm la vechi obiceiuri şi identităţi. Şi de multe ori renunţarea la identităţi – la tot ceea ce ştiam despre noi şi despre lume – este mult mai dureroasă decât păstrarea confortului.

Şi de aici se naşte conflictul.

Dar există o cale în jurul conflictului. O cale care îţi permite să înaintezi cu uşurinţă. O cale care evită lupta cu totul.

Acea cale presupune să onorezi ambele părţi care se află în conflict.

Pentru că dacă asculţi doar de vocea care îţi spune “n-am chef acum“, nu vei ajunge să onorezi partea din tine care vrea să creşti şi să te dezvolţi, aşa cum este natural şi armonios. Iar dacă asculţi doar de vocea care îţi spune “trebuie“, rişti să pierzi legătura cu tine, să ajungi rigid şi inflexibil şi să-ţi dispreţuieşti viaţa.

Trebuie” ne epuizează şi “n-am chef” ne blochează.

Ambele vor să ne ajute, dar niciuna nu poate fără cealaltă. Şi nimeni nu ne învaţă cum putem să le folosim împreună.

Cum facem pace


Acceptându-le pe amândouă.

Recunoscând în momentul în care apar că avem o parte din noi care îşi doreşte să evolueze într-o anume direcţie şi alta care se teme de consecinţe.

Ascultând ce au ambele de spus.

De multe ori vor apărea sentimente inconfortabile ori de câte ori vom vrea să ieşim din tiparul vechi.

Problema noastră este că încercăm să fugim de orice pare inconfortabil. Când de fapt este muuult mai simplu să acceptăm acea emoţie neplăcută (da, aici intră şi lipsa de chef), să încetăm să scăpăm de ea (căci oricum nu vom reuşi) şi să încercăm să înţelegem ce mesaj are să ne transmită.

Trebuie pur şi simplu să fim prezenţi atunci şi acolo cu respectiva emoţie. Să-i acordăm atenţia şi iubirea noastră – ca şi cum ar fi copilul nostru. Şi restul se va rezolva de la sine.

Suntem creaturi vii, nevoia de evoluţie este adânc întipărită în materialul nostru genetic. Nu o putem ignora. Este natural să ne dorim mai mult şi să facem mai mult.

Ori de câte ori nu putem înainta, avem un blocaj care ne ţine. Dacă putem să fim atenţi la el, vom înţelege de ce se află acolo şi care este rolul său.

Şi apoi vom putea înainta fără efort.

Vom renunţa în mod natural la toate lucrurile care nu sunt bune pentru noi. Şi vom acţiona cu plăcere în direcţia în care ne dorim să evoluăm.

Pare simplu, prea simplu ca să fie adevărat. Este simplu, într-adevăr, însă nu este deloc uşor să fii prezent cu toate emoţiile care apar în momentul schimbării.

Practic, se traduce prin a te ridica de pe canapea şi a face ce ţi-ai propus, fix atunci când ţi-e cel mai lene.

Lenea este rezistenţa ta la ideea schimbării. Accept-o. Las-o să curgă prin tine şi să se disipeze. Respiră adânc.

Apoi ridică-te şi fă ce ţi-ai propus.

Peste un an vei îţi vei fi recunoscător pentru asta.

Postarea anterioara: Postarea urmatoare:

Comments on this entry are closed.

  • Ana Mudura
    December 28, 2015, 6:15 pm

    Multumesc cu recunostinta!