≡ Top Menu

Iti place ce citesti?

Atunci mă poţi ajuta să continui să îţi ofer informaţii de calitate făcând o donaţie.

Arhiva

Libris.ro
books-express.ro

Despre regrete – Află ce spun regretele tale despre tine

regrete

Cu toții avem momente când ne uităm în urmă în viața noastră și simțim că poate nu am luat cele mai bune decizii sau că am irosit timpul făcând ceva ce nu ne aduce beneficii. Și atunci ne poate cuprinde un sentiment de regret.

Stăteam de vorbă în urmă cu câteva zile cu un coleg, care îmi povestea că regretă faptul că nu a alocat mai mult timp distracției atunci când era mai tânăr și că a petrecut timp inutil – în viziunea lui – învățând și făcând două facultăți, ca mai apoi să nu îi folosească niciuna în parcursul său profesional.

Și apoi mi-a pus o întrebare care m-a făcut să cad puțin pe gânduri. M-a întrebat ce regret cel mai mult în viața mea. Și dacă nu îmi pare rău că nu am ales să trăiesc mai intens momentul.

I-am spus că nu regret că am învățat mult în detrimentul distracției. Am făcut-o întotdeauna cu plăcere. În schimb, i-am zis că regret faptul că în ultimii ani nu am acționat mai mult în direcția construirii a ceva durabil. Știu că aș fi putut să fac mult mai multe lucruri decât am făcut și îmi pare rău că nu mi-am valorificat potențialul la maxim.

Consider că ce contează cu adevărat este amprenta pe care o lăsăm asupra lumii și regret că nu am pus suficientă intenție și determinare în a realiza acest lucru și am lăsat mai mult lucrurile să meargă de la sine.

Iar acest gând m-a făcut să reflectez asupra regretelor în general.

Cum putem scăpa de regrete?


Sunt de părere că regretul nu este un sentiment constructiv și dezirabil. Pentru că ne face să credem că am făcut greșeli în trecut și am fi putut să luăm decizii mai bune decât am luat.

Regretul apare când avem convingerea că am pierdut ceva ce nu putem recupera sau am făcut o greșeală pe care nu mai avem cum să o reparăm. Este o cauză pierdută și nu am acționat în cel mai bun mod cu putință.

Deseori ajungem să fim cuprinși de regrete când aflăm că o persoană dragă este bolnavă. Ne pare rău că nu am petrecut mai mult timp cu ea sau că nu am tratat-o atât de bine pe cât am fi putut. Și cum nu avem posibilitatea de a recupera timpul pierdut, ne simțim neputincioși în fața sorții și ne adâncim în regrete.

Regretele sunt niște iluzii


Adevărul este că regretele sunt niște comparații nedrepte. Noi, cei de acum, ne comparăm cu noi, din trecut, care am ales să acționăm într-un anume fel.

Dar această comparație este injustă. Pentru că noi, cei de acum, suntem diferiți de noi, cei din trecut. Avem o experiență mai bogată și avem o perspectivă mai amplă decât o aveam înainte. Și de multe ori această perspectivă este influențată tocmai de decizia pe care o regretăm.

A ne gândi că am fi putut să acționăm diferit decât am făcut-o este o iluzie care ne produce suferință.

Pentru că adevărul este că NU am fi putut să acționăm diferit. Am acționat pe baza felului în care gândeam atunci și pe baza valorilor pe care le aveam în acel moment. Am luat cel mai bun curs de acțiune cu putință.

Dacă am fi întrevăzut o altă perspectivă în acel moment, am fi luat-o cu siguranță în calcul.

În orice moment luăm decizia pe care o considerăm cea mai bună pentru noi atunci. Ulterior, experiențele pe care le avem ne pot schimba ierarhia valorilor. Și asta ne poate determina să ne schimbăm perspectiva asupra lumii și implicit deciziile.

Greșeala pe care o facem este că permitem acestei noi ierarhii de valori să ne coloreze și experiențele trecute. Și ne dăm seama că acțiunile noastre din trecut nu au fost neapărat în acord cu valorile noastre din prezent. Astfel tragem concluzia greșită că nu am luat cea mai bună decizie. Când se poate ca tocmai acea decizie să fi determinat restructurarea valorilor noastre.

Voi lua exemplul concret al colegului meu, care regretă timpul alocat studiilor. În perioada studenției era mai important pentru el să aibă aprobarea părinților săi – drept urmare a făcut una din facultăți la insistențele tatălui său. În timp și-a dat seama că independența este mai importantă decât aprobarea părinților – tocmai pentru că a acționat încercând să obțină aprobarea părinților și acest lucru nu l-a făcut fericit.

Astfel i s-au restructurat valorile și obținerea aprobării a devenit mai puțin importantă. Dar colegul meu nu ar fi putut să ajungă la această concluzie dacă nu ar fi luat decizia de a face două facultăți, ca apoi să-și dea seama că nu are nevoie de ele.

În momentul respectiv a luat cea mai bună decizie pe baza informațiilor și a valorilor pe care le avea, iar aceea a fost de a da la două facultăți.

Când înțelegem faptul că noi din trecut nu am fi avut niciodată cum să acționăm ca noi cei din prezent și că nici nu am fi putut să gândim în felul în care o facem acum, realizăm că regretele sunt niște iluzii și nu-și au locul în viața noastră.

De ce avem nevoie de regrete


Regretele nu sunt însă întotdeauna rele. Ca orice emoție pe care o simțim, ele conțin mesaje importante pe care dacă le descifrăm, vom putea să luăm decizii mai bune în viitor.

Regretele ne informează asupra valorilor noastre și a lucrurilor care sunt importante pentru noi.

Dacă ne analizăm regretele, vom înțelege că trebuie să facem niște schimbări în stilul nostru de viață actual, ca să reflecte ceea ce ne reprezintă acum cu adevărat.

Unii dintre noi își vor da seama că persoanele dragi sunt cele mai importante și că nimic nu este mai prețios decât timpul petrecut alături de ele.

Alții dintre noi vor înțelege că munca fără o însemnătate mai adâncă nu îi face cu adevărat fericiți.

Și alții – cum este și colegul meu – își vor da seama că este mai important să trăiască momentul prezent la maxim.

Fiecare trebuie să-și descifreze propriul mesaj și să acționeze în cauză.

Mereu în schimbare


Valorile noastre nu sunt bătute în cuie și este foarte probabil să ajungă iar să se restructureze la un moment dat în viitor.
Și atunci ne va încerca iar sentimentul de regret, până ce ne vom ajusta comportamentul ca să ne reflecte noua ierarhie de valori.

Deci este posibil să ajungem să regretăm în viitor ce facem acum și considerăm că este bine. Dar acesta nu este decât un semn că evoluăm, ceea ce este întotdeauna un lucru bun.

Fiecare experiență este importantă pentru învățare. Și dacă ne afundăm în regret, nu mai reușim să progresăm și nici să-i înțelegem mesajul.

Momentul cu adevărat eliberator se produce în clipa în care punem sub semnul întrebării convingerea asociată cu regretul pe care îl avem. Și când vedem că cealaltă cale ne-ar fi fost imposibilă în trecut, dat fiind felul în care gândeam atunci.

Este rândul tău


Ce regreți cel mai mult că ai sau nu ai făcut? Care este mesajul pe care îl transmite de fapt regretul tău? Cum ți s-au schimbat valorile ca urmare a experiențelor avute? Ce ai nevoie să schimbi ca să trăiești în acord cu noile valori? Și ce lucru bun a ieșit din experiența pe care ai avut-o?

Te invit să-ți împărtășești experiența legată de regrete în rubrica de comentarii de mai jos.

Postarea anterioara: Postarea urmatoare:

Comments on this entry are closed.

  • July 14, 2016, 10:24 am

    Buna da si eu regret că nu m-am dus la facultate si am pus pe primul loc munca ,în loc să le combin pe amândouă ca să fiu mulțumită Am spus că am timp să mă duc la facultate dar timpul a trecut si am rămas cu regretu ca nu am realizat nimic în viața ,decât munca Poate nu am avut destulă ambiție ?Mai am un vis care îmi doresc să devină realitate să ne preocupam si de persoanele care suferă de depresie si ajung să se sinucidă Poate în final cu ajutorul lui Dumnezeu voi reuși ca visele mele să devină realitate Va mulțumesc

    • July 14, 2016, 5:58 pm

      Cu suficienta ambitie si perseverenta vor deveni :). Mult succes.

  • Florentina
    July 14, 2016, 12:50 pm

    Buna ziua.Depinde de regrete,zic eu..eu am facut greseala vietii mele,cred..fiica mea in urma cu `6 ani a ramas insarcinata,era la facultate,eu eram cea care o intretinea si ii platea si facultatea si mai am un baiat pe care il aveam in intretinere..eu singura cu un salariu tineam casa,numai eu si Dumnezeu stie cum..am obligat-o sa avorteze,ea nu vroia dar nu a avut ce face..nu am fost alaturi de ea cand a avut mare nevoie de mine..eu am considerat ca nu ma simt capabila sa cresc inca un copil si sa il chinui,asa am gandit atunci…regretul este mare de tot ptr. ca fiica mea are 38 de ani si a pierdut 4 sarcini si nu poate tine sarcina…normal ca ma invinuieste si simt ca ma uraste..asa ca in ce fel pot scapa eu de aceste regrete,de aceasta mare vina????…Va multumesc anticipat daca cititi acest mesaj si puteti sa imi si raspundeti ceva…

    • July 14, 2016, 6:05 pm

      Dupa cum ati si spus – asa ati gandit atunci ca este cel mai bine. Lucrurile nu ies intotdeauna cum speram si asta nu avem cum sa prevedem. Nu puteti sti daca ar fi fost mai bine invers.

      Recomand sa meditati asupra intrebarilor pe care le-am lasat la sfarsitul articolului, in special la ce a iesit bun ca urmare a deciziei pe care ati luat-o atunci.

  • Lalita
    July 19, 2016, 4:53 pm

    Draga mea, articolele tale sunt foare speciale pentru mine sai ma minunez uneori cum de poti sa fii atat de profunda fiind totusi atat de tanara. Deci, te felicit si te admir.
    mult succes in continuare, multumesc pentru tot ajutorul psihic si spiritual pe care mi l-ai procurat in mod regulat…
    Cu toata dragostea,
    Lalita

    • July 19, 2016, 6:30 pm

      Iti multumesc mult de tot pentru cuvintele tale de apreciere, Lalita. Chiar inseamna mult pentru mine 🙂