
Image by NASA Goddard Space Flight Center via Flickr Creative Commons
Iniţial aveam un alt articol pregătit pentru astăzi. Dar în ultima clipă am decis să amân publicarea sa şi să lansez o provocare nouă.
De ceva vreme planeta mercur este retrogradă. Este un fenomen care se petrece de vreo trei ori pe an şi ţine cam trei săptămâni.
Nu obişnuiam să acord vreo importanţă prea mare acestui fenomen astrologic. Până acum vreo doi ani când am remarcat faptul că oamenii devin puţin mai confuzi în aceste perioade. Probabil astfel se explică şi de ce m-am răzgândit să public articolul iniţial.
În acelaşi timp însă, devin şi mai introspectivi.
Mercur retrograd este un moment perfect pentru a ne gândi la viaţa noastră şi a evalua ce am făcut până acum şi ce ne dorim să facem în continuare. Nu este propice pentru a acţiona, ci pur şi simplu pentru a stărui asupra direcţiei în care am mers până acum şi a felului în care a evoluat viaţa noastră.
Acum avem puterea de a scoate la lumină ceea ce am ţinut ascuns.
Acele vise îngropate, care ne vizitează nostalgic din când în când. Acele lucruri importante pe care le-am tot evitat. Acele dorinţe apăsătoare pe care le-am tot lăsat deoparte.
Acum a venit momentul să le revizităm şi să le ascultăm. Să le luăm în considerare şi să ţinem cont de ce au să ne spună – despre noi, despre viaţa noastră şi despre ce avem nevoie să facem.
Mercur retrograd ne poate scoate la lumină ce am ţinut ascuns în întuneric. Trebuie doar să ne dăm voie să ne liniştim, să ascultăm şi să simţim.
Provocarea mea pentru tine este să profiţi de aceste zile ca să revizuieşti ceea ce este cu adevărat important pentru tine. Şi dacă deciziile pe care le iei frecvent se aliniază cu aceste valori.
Ceea ce faci reflectă cu adevărat cine eşti şi cine îţi doreşti să fii?
Calea pe care o urmezi este cea autentică, cea pe care ai ales-o tu?
Ce simţi că trebuie să schimbi la viaţa ta?
Şi mai ales – care este acel vis, bine ţinut ascuns, la care nu îndrăzneşti să te uiţi de teamă să nu simţi chemarea către el? Acel vis care ştii că te-ar învălui şi te-ar atrage în mod inexplicabil? Acel vis pe care nu vrei să-l arăţi lumii, pentru că este atât de fragil şi preţios, încât nu ai putea suporta să nu fie recunoscut de ceilalţi?
Te invit să îndrăzneşti să-l priveşti şi să-l scrii pe o bucată de hârtie – în cât mai mult detaliu.
Apoi revizitează-l – măcar o dată pe săptămână – şi stăruieşte puţin asupra lui. Şi fii deschis către şanse şi oportunităţi noi.
Sint asa frumoase si datatoare de speranta aceste articole precum cel de azi….insa cind revenim la realitate este atit de dificil sa le aplici….cel putin pt mine.Sint de 12 ani plecata din tara , peste ocean si tot timpul am simtit ca locul meu nu este aici, am iubit Romania si o iubesc dar nu pot sa ma intorc pt ca sotul meu si cei doi copii nu vor sa auda de o reintoarcere, ei sint bine aici…sa ii parasesc nu pot ( copiii nu sint inca independenti au doar 17 si 13 ani), sotul meu este un om bun , nu am motive sa il las…Dupa cum vezi sint intr-o situatie din care nu vad iesire…Incerc sa vin cit pot de des in tara ca sa ma simt pt o luna de concediu, eu insumi..dar asta nu e viata…
Poate cineva sa imi dea un sfat de iesire din aceasta bucla..O zi frumoasa si luminata sa aveti!
Buna Daniela,
Iti multumesc pentru comentariu si intrebare. Te afli intr-adevar o situatie dificila si cel mai probabil niciuna dintre cele doua decizii – cea de a reveni acasa si cea de a ramane acolo nu te va implini total – pentru ca ambele vin cu un pret mare de platit. Fie renunti la familie, fie renunti la dorinta de a apartine. Nici nu-i de mirare ca te simti in impas.
Dar oare exista doar aceste doua variante? Eu cred ca poti gasi o alternativa care sa-ti impace ambele nevoi. Trebuie doar sa fii sincera cu tine si sa te intrebi de ce iti doresti sa revii in tara? Ce simti ca iti lipseste cel mai mult acolo, peste ocean?
Presupunerea mea este ca iti doresti sa apartii unei comunitati care impartaseste aceleasi valori, aceeasi cultura si probabil ca si aceeasi limba. Dar cum nu simti ca a venit inca vremea sa pleci de acolo, invitatia mea este sa iti cauti chiar acolo, peste ocean, acea comunitate. Si daca nu o gasesti, este ocazia perfecta sa o formezi chiar tu.
Nu ramane pasiva si nu te limita la ce ai avut pana acum. Viata ta nu se va schimba daca nu faci nimic in acest sens, iar conflictul interior va continua sa te macine. Identifica-ti nevoia autentica si cauta alte mijloace (in afara de revenirea in tara) prin care o poti indeplini.
Mult succes! 🙂
Multumesc pt raspuns, ai ff mare dreptate.
Ma implic destul de mult in comunitate , ba mai mult am prieteni si de alte origini cu care petrec destul de mult timp.Ptroblema mea cred ca este mai mult de nivel interior…cind vin in Ro sint eu insumi,ma regasesc pe mine, aici sint de toate numai Eu nu…plus ca simt ca trebuie sa fac CEVA si nu stiu ce….
O zi buna cu liniste si pace in suflet.
Cred ca tocmai ti-ai dat singura raspunsul 🙂
In Romania ai curajul sa fii autentica si probabil te simti in siguranta fiind autentica. Acolo unde esti tu acum, incerci sa fii de toate pentru toti, “numai TU nu”. Poate un prim pas ar fi sa lasi deoparte asteptarile celorlalti si sa te arati asa cum esti de fapt, asa cum esti cand te afli in Romania. Si, cine stie, poate fiind din ce in ce mai autentica si mai putin ceea ce isi doresc altii sa fii, vei descoperi si acel CEVA pe care simti ca trebuie sa-l faci.
O zi frumoasa 🙂