≡ Top Menu

Iti place ce citesti?

Atunci mă poţi ajuta să continui să îţi ofer informaţii de calitate făcând o donaţie.

Arhiva

Libris.ro
books-express.ro

Preţul pe care îl plătim pentru a fi cu adevărat fericiţi

pretul pe care il platim pentru a fi cu adevarat fericiti

Bucuria autentică are un preţ, iar acel preţ este durerea.

Poate că nu este o perspectivă prea veselă, însă în spatele său se află un concept foarte puternic.

Voi explica îndată la ce mă refer.

În urmă cu patru ani l-am cunoscut pe soţul meu. Avem o relaţie minunată. Provenind dintr-o familie despărţită şi având câteva relaţii eşuate în urma mea, nici nu credeam că există posibilitatea de a găsi un partener atât de compatibil cu care să se armonizeze lucrurile aşa mult.

Din punctul meu de vedere, El este perfect. Iar relaţia noastră este ca o bucăţică de rai, aşa cum doar în poveşti mai auzeam că există.

Însă nu a fost un rai dintotdeauna. Ba din contră, aş putea spune.

Am avut momente la început de drum în care simţeam că relaţia este un calvar. Deşi vedeam compatibilitatea şi potenţialul dintre noi, erau anumite lucruri care îmi provocau suferinţă. De câteva ori a devenit atât de insuportabilă încât ne-am despărţit pentru scurte perioade de timp.

Apoi am reluat plini de speranţă relaţia doar ca să vedem că nu se schimbase mare lucru.

Şi acest joc a continuat până ce schimbarea a devenit inevitabilă şi am încetat să mă mai ascund de durere. Am început treptat să recunosc că sursa suferinţei mele era în mine şi nu în el.

A fost un proces anevoios şi foarte dureros – dar alternativa de a suporta zi de zi un calvar era mult mai dificilă.

Am încetat să mai proiectez asupra lui rănile mele şi am început să îl privesc ca pe o oglindă a propriilor mele părţi pe care le resping. Şi pe măsură ce am reuşit să integrez acele părţi din mine, suferinţa a început să dispară de la sine. Până ce într-o zi a dispărut de tot. Şi ce a rămas în loc a fost şi este armonia.

Coincidenţă sau nu, în aceeaşi perioadă am reuşit să dau jos fără efort şi fără dietă kilogramele în plus pe care le adunasem în anii anteriori. Şi am renunţat şi la dependenţa de dulciuri.

Nu credeam la început de drum că voi ajunge în acest punct. Însă această călătorie m-a învăţat o lecţie foarte importantă – preţul bucuriei este durerea.

Şi putem vedea acest principiu în multe alte arii ale vieţii noastre.

Când vrem să obţinem ceva ce ne dorim cu ardoare – un job care ne atrage, un premiu la un concurs, un corp de nota zece – trebuie să facem nişte sacrificii. Şi toate acestea sunt dureroase.

Trebuie să ne sacrificăm confortul şi obişnuinţa. Sau, mai rău, imaginea noastră despre sine. Spun “rău”, pentru că este extrem de inconfortabil să trebuiască să recunoaştem că n-am avut dreptate sau să nu putem împinge responsabilitatea pe umerii altcuiva.

suferinta

Durere VS suferinţă


Preţul bucuriei este durerea. Nu suferinţa. Este o distincţie foarte importantă care trebuie înţeleasă corect.

Durerea este asociată cu renunţarea la toate lucrurile pe care le-am adunat de-a lungul timpului, dar care nu ne mai servesc în evoluţia noastră actuală: convingeri, comportamente, identităţi, păreri, valori, sentimente, obiceiuri, relaţii, etc.

Mulţi dintre noi preferă să se agaţe cu dinţii de ceea ce este cunoscut, decât să suporte durerea renunţării la lucrurile familiare. Preferăm un rău pe care îl ştim, decât incertitudinea schimbării.

Însă care este preţul pe care îl plătim? Suferinţa.

Suferinţa este agonia mentală şi emoţională prin care trecem zi de zi, agăţându-ne de ceva ce nu mai funcţionează. Suferinţa este împotrivirea noastră.

Ne împotrivim schimbării, ne împotrivim cursului firesc al vieţii, ne împotrivim evoluţiei noastre personale şi ne împotrivim până şi durerii.

Refuzăm să ne transformăm – pentru că procesul de transformare presupune durere.

Fluturele trebuie să se zbată ca să poată ieşi din cocon. Şi după o lungă luptă dureroasă iese afară şi este liber. Dar dacă cineva intervine în acel proces şi eliberează fluturele înainte să fie pregătit să iasă, gândindu-se ca îi elimină durerea, acesta nu va putea zbura. Pentru că în acea zbatere, fluturele îşi întăreşte membrele care mai târziu îi vor putea face posibil zborul.

Împotrivirea provoacă suferinţă.

Ori de câte ori simţim că suferim înseamnă că ne împotrivim într-un fel sau altul realităţii. Şi până nu ne actualizăm percepţia şi modul de a acţiona – schimbări care sunt dureroase – vom continua să suferim inutil.

Durerea este însă eliberatoare. Pentru că durerea aduce transformare. Durerea este procesul nostru de actualizare. Este semnalul dat de corpul nostru că este momentul să ne schimbăm sau vom continua să suferim.

Iar pe partea cealaltă a durerii se află bucuria.

Dacă reuşim să facem acel lucru care ne provoacă teamă, dacă acceptăm durerea care ne face mai puternici, dacă perseverăm când vrem să renunţăm şi dacă acceptăm disconfortul şi mergem pe calea pe care am ales-o, vom găsi bucuria la final de drum. Şi va fi meritat tot efortul şi fiecare sacrificiu.

Este rândul tău


Care sunt lucrurile din viaţa ta care îţi produc suferinţă?
Ce convingeri, comportamente, identităţi, păreri, valori, sentimente, obiceiuri sau relaţii ai nevoie să schimbi, ca să înceteze suferinţa? Şi mai mult – eşti conştient de durerea asociată acestei schimbări şi eşti dispus să o suporţi?

Lasă-mi un comentariu cu răspunsul tău.

De asemenea, dacă ai trecut printr-o experienţă dureroasă în trecut, ca apoi să descoperi bucuria, te invit să o relatezi în rubrica de comentarii de mai jos. Povestea ta poate inspira pe cineva.

Postarea anterioara: Postarea urmatoare:

Comments on this entry are closed.

  • gergeli anton
    May 12, 2016, 9:50 pm

    Facand curat in minte(idei, conceptii,pareri, ideologii,teorii,traditii….) restul va urma de la sine.

    • May 13, 2016, 10:39 am

      Adevarat. Provocarea este sa realizam ca trebuie sa facem curat si sa suportam putin haosul prin care trecem ca sa ajungem la o noua ordine.