Am iesit alaltaieri dupa amiaza la o plimbare prin cartier cu fetita mea, inainte sa aflu ca s-a declarat pandemie de catre organizatia mondiala a sanatatii. Nu am televizor acasa si nu verific la fiecare 5 minute starea lumii, asa ca stirile ajung ceva mai tarziu la mine. Imi propusesem oricum sa evit parcuri sau locuri de joaca, insa mi se parea prea trist sa stau in casa pe asa o vreme frumoasa. Si m-a surprins placut faptul ca nu prea erau oameni pe strada. In afara de cativa muncitori, vecini care isi scosesera cainii afara sau oameni care se intorceau de la cumparaturi sau de la serviciu, erau goale trotuarele. Si m-a bucurat sa vad ca lumea chiar este constiincioasa si responsabila. Ieri la pranz am dat o fuga la Mega sa mai cumpar chestii de mancare, ca mi se golise frigiderul. A trebuit sa ies de data aceasta in strada principala. Si am ramas iar surprinsa. Insa destul de neplacut. Era la fel de multa lume ca intr-o zi obisnuita. Batrani cat cuprinde, cozi pe strada la farmacie, mame cu copii, tineri si adulti. Cred ca am vazut oameni din toate categoriile sociale. Mi se pare o foarte mare dovada de iresponsabilitate, mai ales din partea batranilor si mai ales in conditiile precare in care se afla spitalele din Romania. Acum, nu ma intelege gresit. Nu zic sa ne panicam sau sa ne baricadam in locuinte. Eu personal sunt destul de relaxata cu privire la toata situatia asta. Dar zic sa gandim putin. Si sa ne gandim mai ales la ceilalti. Cel mai probabil, daca vreunul din noi o sa ia virusul nu o sa pateasca mare lucru. Cam o saptamana nu o sa stie ca are ceva si inca vreo doua saptamani o sa aiba niste febra, tuse si dificultati de respiratie. Si cam atat. Problema este ca putem fi purtatori asimptomatici (si cei mai multi dintre purtatori au simptome destul de slabe) si putem raspandi virusul. Si in felul acesta poate ajunge la persoane cu diverse afectiuni care pot face complicatii si carora le poate fi fatal. Ca sa nu mai spun ca nu sunt suficiente locuri in spitale sau conditii necesare ca sa faca fata unui numar mare de imbolnaviri. Eu nu ma tem deci pentru mine. Ma tem pentru bunica mea, de exemplu. Si despre asta e vorba. Nu e vorba numai de a ne proteja pe noi. E vorba de a-i proteja pe cei vulnerabili din punct de vedere al sanatatii. Si daca e sa facem un mic calcul, putem vedea cat de mare este efectiv sansa sa dam mai departe acest virus, chiar si fara sa ne imbolnavim noi insine prea rau. Sa luam un exemplu. Sa presupunem ca eu am virusul si nu stiu. Si imi vad normal de viata, fara masuri de precautie. Merg la serviciu la orele de varf, ies afara in parc la plimbare si ma duc la magazin o data la doua seri. Din sutele de oameni pe care ii vad si de care ma apropii zilnic, sa zicem ca transmit virusul la 3 oameni. Apoi acei 3 oameni transmit mai departe virusul la alti 3 oameni. Si tot asa. Daca presupunem ca simptomele apar cam dupa o saptamana, intr-o luna si jumatate am fi mai mult de 700 de bolnavi. Si acesta este un scenariu foarte optimist. Priveste doar cum a evoluat numarul de bolnavi in cele mai afectate tari.
Deci cel mai rational si intelept lucru pe care putem sa-l facem in perioada asta este sa restrictionam cat mai mult deplasarile si sa ne limitam la ce este strict necesar. Asa ca, stai in casa. Spune-le batranilor din familia ta sa stea in casa. Si da mai departe acest mesaj. O sa revin cu alte informatii interesante, inclusiv care este cel mai bun lucru pe care il poti face pentru imunitatea ta in mailuri viitoare.

Ai da contravaloarea unui pachet de hartie igienica in schimbul abilitatii de a ramane calm si centrat indiferent de situatie?