≡ Top Menu

Iti place ce citesti?

Atunci mă poţi ajuta să continui să îţi ofer informaţii de calitate făcând o donaţie.

Arhiva

Libris.ro
books-express.ro

Viitorul aparţine celor care ştiu unde le e locul – sau – Ce am învăţat din filmul Divergent

Divergent

Am putea spune mai elegant: “Viitorul aparţine celor care ştiu cine sunt”.

Am urmărit de-a lungul timpului numeroase filme în care erau prezentate distopii, însă Divergent m-a atras în mod deosebit. Probabil din cauză că am găsit multe similarităţi cu sistemul nostru actual şi m-am putut identifica foarte bine cu personajul principal, Beatrice.

Nu am de gând să stric suspansul şi să povestesc ce se întâmplă în film – aşa că dacă nu l-aţi urmărit încă, puteţi citi în continuare. Dar voi spune suficiente încât să vă fac curioşi să-l vedeţi.

Filmul povesteşte despre o societate care este împărţită în 5 facţiuni. La vârsta maturităţii, fiecare membru al societăţii susţine un test care îi indică în care dintre aceste 5 facţiuni se potriveşte, urmând ca apoi el să aleagă facţiunea în care va rămâne pentru tot restul vieţii sale. Acea facţiune poate sau nu să fie cea în care s-a născut.

Cele 5 facţiuni sunt mai puţin importante. Ceea ce e important e faptul că personajului principal, Beatrice, i se potrivesc mai multe facţiuni – şi deci niciuna cu adevărat. Şi cu toate acestea, e pusă în postura de a alege doar una dintre ele, în care e nevoită ulterior să se integreze.

Cam acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi, când ajungem la maturitate. Şi noi dăm un test – de cele mai multe ori acel test se numeşte Bacalaureat. Din păcate nu este un test menit să ne spună cine suntem cu adevărat. Este mai degrabă un test pentru care învăţăm multe lucruri care nu prea ne mai folosesc ulterior, iar în decursul acestei învăţări suntem nevoiţi să ne dăm noi singuri seama cine suntem de fapt.

Trebuie să ne descoperim afinităţile şi să decidem ce vrem să facem pentru aproximativ tot restul vieţii noastre. Sistemul nostru nu e atât de rigid ca cel din Divergent, în sensul că deciziile mai pot fi schimbate pe parcurs. Dar reintegrarea devine tot mai grea, pe măsură ce vremea trece şi noi tot nu am decis ce ni se potriveşte.

Divergent este povestea celor care nu reuşesc să se descopere, care nu se integrează nicăieri, care mai au nevoie de timp pentru a se cunoaşte cu adevărat. La finalul filmului, după ce trece printr-o serie de aventuri, Beatrice e la fel de confuză (sau poate chiar mai confuză) ca la început şi afirmă că tot nu ştie cine este de fapt.

Divergent

Filmul Divergent nu este doar povestea lui Beatrice, ci este o metaforă pentru poveştile tuturor tinerilor care ajunşi în pragul de a decide ce vor să facă cu viaţa lor, nu ştiu în ce direcţie să se îndrepte. Lumea se aşteaptă de la ei să se cunoască şi să ştie bine ce vor să lase în urma lor.

Dar ei sunt speriaţi şi confuzi, pentru că nimeni nu i-a pregătit cu adevărat pentru viaţă, pentru că o astfel de alegere presupune multă maturitate şi autocunoaştere şi pentru că este o decizie care le va determina cursul vieţii.

Poate că mulţi – asemenea mie – nu vor şti unde se încadrează cel mai bine. Poate vor lua decizia cu inima îndoită şi vor urma calea raţiunii (a se citi “a banilor”) sau vor asculta de părerea celor din jur. În orice caz, nu va fi în totalitate decizia lor, pentru că ei simt că li s-ar potrivi mult mai multe lucruri decât li se dă şansa să facă în urma absolvirii studiilor.

Vestea cea bună este că sistemul nu e pe atât de rigid pe cât pare. Rigidă mi se pare mai degrabă mentalitatea care se transmite din generaţie în generaţie, care ne învaţă să alegem calea cea mai uşoară şi care ne va aduce cel mai repede mulţi bani. Nu se pune accentul pe descoperirea de sine şi pe găsirea locului nostru în această lume. Banul e valoarea care se promovează, nu diferenţa pe care suntem capabili să o facem şi amprenta pe care ne-o putem lăsa asupra lumii.

Beatrice nu-şi găseşte locul. Nici eu nu mi-am găsit multă vreme locul, aşa cum probabil mulţi tineri nu şi-l găsesc. Tocmai de aceea singura noastră speranţă este de a ne crea un loc, care să fie exact pe măsura noastră. Nu trebuie să ne adaptăm undeva unde nu aparţinem. Avem posibilitatea de a ne crea ceva ce ne dorim, ceva ce ne reprezintă, ceva ce depăşeşte limitele impuse de categoriile societăţii în care suntem nevoiţi să ne încadrăm.

“Viitorul aparţine celor care ştiu cine sunt”. Nu încerca să te încadrezi undeva unde nu te potriveşti. Încearcă mai bine să descoperi cine eşti şi ce diferenţă poţi face TU în această lume.

Fii Divergent! Alege-ţi propria cale. Singura limită este imaginaţia ta.

Postarea anterioara: Postarea urmatoare:

Comments on this entry are closed.

  • August 6, 2014, 9:47 am

    Beatrice nu isi gaseste locul, dar probabil in urmatoarele filme si-l va gasi, speram. Se zvoneste de o continuare, la fel ca si in cazul The Hunger Games.

    Oricum, foarte multe asemanari intre film si realitate ai gasit. Abia acum imi dau seama cat de bine reflecta realitatea, doar ca sub o alta forma 🙂

    • August 6, 2014, 9:56 am

      Sincer, mi-ar placea mult sa vad o continuare si mi-ar placea si daca si-ar gasi locul. Pana apare urmatorul film insa, eu deja m-am apucat sa citesc cartile 😉